Existența unei minți inconștiente este controversată. În psihologia profundă, se presupune că, pe lângă procesele conștiente, există și inconștiente care au un efect puternic asupra comportamentului uman, deși nu sunt percepute. Aceste procese mentale inconștiente urmează să fie descoperite treptat pentru a obține o perspectivă asupra comportamentului și nevoilor unei persoane. Prin urmare, psihologia profunzimii își propune să pătrundă cât mai mult posibil sub suprafața conștiinței pentru a analiza procesele inconștiente care ar putea influența viața conștientă.
Ce este psihologia profunzimii?
Psihologia adâncimii își propune să pătrundă cât mai mult posibil sub suprafața conștiinței pentru a analiza procesele inconștiente care ar putea influența viața conștientă. Filozofi precum Nietzsche, Leibniz sau Schopenhauer presupuneau în acest sens un psihic care se ascunde. Prima abordare științifică a unei investigații sistematice a fost făcută de Sigmund Freud, care a fondat psihanaliza. El s-a ocupat pe larg de comportamentul și experiența omului pentru a descoperi anumite tipare în acesta, pentru care a dezvoltat o metodă de tratament corespunzătoare. Procedând astfel, el a propus teza conform căreia sentimentele reprimate și inconștiente pot îmbolnăvi oamenii, ba chiar provoca simptome fizice. Freud a atribuit conflictele în mod deosebit puternic suprimării nevoilor sexuale, care sunt apoi transformate în energie în altă parte. Dacă acest lucru nu se realizează, apar totuși tulburări fizice și mentale, dintre care simptome psihologice, cum ar fi anxietatea și depresiune sunt doar câteva. Tratamentul pe care l-a propus implică psihoterapeutul care stă în spatele pacientului, invizibil pentru el, astfel încât să se poată concentra în întregime asupra sa. Conceptul de psihologie a profunzimii în sine a fost dezvoltat de Eugen Bleuler, un elvețian psihiatru care a inventat și termenii schizofrenie și autism. El nu și-a asumat nicio separare între boală și mental sănătate. Apoi unul dintre cei mai mari reprezentanți ai psihologiei profunde a fost Carl Gustav Jung, care presupunea arhetipuri care ghidează inconștient comportamentul fiecărei ființe umane. În cele din urmă, procesele de reglementare a impulsului și procesarea conflictelor s-au presupus că stau întotdeauna la baza comportamentului conștient. Astfel, psihologia profundă s-a împărțit curând în trei școli majore. Alături de al lui Freud, Jung a dezvoltat psihologia analitică, iar Alfred Adler a numit curând psihologia individuală. Toate școlile urmează teza conform căreia în profunzimea inconștientului există procese psihologice de impulsuri și procese motivaționale similare, care diferă de la școală la școală ca forță motrice respectivă. Freud a pornit de la pulsiunea sexuală, Jung, un discipol al lui Freud, presupunea o energie de impuls nespecifică, iar Adler simpla căutare a puterii în om.
Tratamente și terapii
În consecință, psihologia profunzimii nu este sinonimă cu psihanaliza. Ele diferă prin tratament și, în consecință, prin formă, obiectiv și durată. În timp ce psihanaliza își propune să schimbe întreaga personalitate, tratamentul are loc adesea întins pe canapeaua familiară și durează câțiva ani, tratamentul psihologiei profunde are loc așezat și nu durează mai mult de doi ani. Urmărește scopul descoperirii conflictelor care conduce la depresiune, de exemplu, fără a dori să transforme pacientul sau să-l schimbe de la bază. Oamenii dezvoltă de obicei ceea ce se numește tipare de relație în copilărie. Acestea determină modul în care abordează alte persoane sau percepe mediul înconjurător. În momentul în care a dezvoltat aceste tipare, acestea au dat sens și au determinat reacțiile. Devin o problemă doar atunci când comportamentul este brusc inadecvat. Disputele și creșterea de către părinți, ca fiind cele mai importante persoane de referință din România copilărie, sunt menținute în special după un anumit model și determină în viața ulterioară contactul cu alte persoane și, de asemenea, relațiile în care intră o persoană. Adesea, aceleași greșeli se fac din nou și din nou, fără ca persoana să poată interpreta el însuși acest comportament. Similar cu aceasta este relația pe care pacientul o construiește apoi cu psihoterapeutul, care prin tratament încearcă să descopere aceste tipare și să le facă conștiente. Aceasta se numește transfer. Este unul dintre cele mai importante mijloace în acest sens terapie.Un transfer trebuie întotdeauna căutat acolo unde există idei, așteptări, temeri sau dorințe care s-au format înainte și sunt reînviate din nou și din nou ca un șablon. Aceste tipare și temeri sunt reînviate și evocate în mod intenționat terapie. În acest proces, psihoterapeutul acordă o atenție sporită propriului său comportament, răspunsului său emoțional la pacient. Aceasta se numește controtransfer în psihanaliză. Este, de asemenea, utilizat pentru tratament. Scopul nu este o analiză completă a vieții pacientului până acum, ci doar schimbarea anumitor circumstanțe nefavorabile ale vieții, astfel încât plângerile și simptomele să dispară. În consecință, simptomele nu sunt tratate direct, dar cauzele lor sunt rezolvate în tratamentul straturilor mai profunde.
Diagnosticul și metodele de examinare
Psihologia adâncimii este utilizată pentru persoanele care suferă, de exemplu, de tulburari de somn, depresiune, concentrare tulburări, obsesii, crize acute, din stări de epuizare sau tulburări ale funcțiilor sexuale. Persoanele care au avut experiențe stresante, în sensul traumei, pot găsi, de asemenea, ajutor în psihologia profundă. Dovedite științific, aceste metode au un succes extrem. Pacienți cu alimentație sau acută tulburări de anxietatepe de altă parte, sunt mai puțin potrivite pentru tratamentul psihologiei profunde. Majoritatea terapiilor urmează modelul obișnuit. Din când în când, însă, psihoterapeutul recomandă medicamente temporare, care afectează mintea și psihicul și trebuie întotdeauna prescrise de un medic. Acestea includ diverse medicamente psihotrope, care sunt utile în crizele deosebit de severe pentru a face pacientul mai stabil în avans și pentru a permite un tratament care nu riscă să fie blocat de episoade psihice și defecțiuni. Psihologia adâncimii ca terapie poate avea loc ambulatoriu, dar și internat. Pentru aceste din urmă condiții există clinici psihosomatice specializate în aceasta. Astfel de măsuri sunt adecvate atunci când, de exemplu, persoana afectată are nevoie de o anumită distanță față de viața de zi cu zi, de locul de muncă sau de familie. În terapie, pacientul se poate concentra asupra tratamentului în pace și poate lua curaj să se schimbe.
