Prezentare scurta
- Cauze: Cheaguri de sânge în vasele intestinale, intervenții chirurgicale abdominale, tulburări ale funcției nervoase, tulburări metabolice, anumite medicamente, boli cronice ale intestinului.
- Simptome: greață, vărsături, abdomen distensat, dureri abdominale difuze, fără zgomote intestinale.
- Cursul bolii și prognosticul: În funcție de cauză, pune viața în pericol fără tratament
- Examinare și diagnostic: examen fizic, ascultare abdomen, radiografie, examen cu ultrasunete
- Tratament: medicamente care stimulează peristaltismul intestinal, sondă gastrică, clisma, rareori și intervenții chirurgicale
- Preventie: fara masura generala, masuri de stimulare digestiva la administrarea anumitor medicamente
Ce este ileusul paralitic?
În ileusul paralitic, pasajul intestinal este oprit. Spre deosebire de forma mecanică, paralizia mușchilor intestinali este cauza aici. Există mai multe cauze ale obstrucției intestinale paralitice. Cheaguri de sânge, operații abdominale, boli intestinale și disfuncții metabolice sau nervoase sunt printre cauze.
Simptomele ileusului paralitic apar de obicei mai insidios decât în alte forme de obstrucție intestinală. O indicație tipică a paraliziei intestinale este oferită de ascultarea abdomenului: orice zgomot intestinal este absent.
Care sunt cauzele ileusului paralitic?
Există diverse cauze ale ileusului paralitic (paralizia intestinală). Uneori este cauzată de ocluzia unui vas intestinal de către un cheag de sânge. Cheagul s-a format apoi direct la fața locului în vasul de sânge în cauză (tromb) sau a fost spălat cu fluxul sanguin din altă parte (embolus).
Dacă cheagul blochează complet vasul, țesutul intestinal care este efectiv furnizat de acest vas nu mai primește oxigen și substanțe nutritive – moare (necroză). Medicii se referă la acest eveniment drept un infarct mezenteric.
În alte cazuri, ileusul paralitic se dezvoltă ca reflex după operații în cavitatea abdominală. Operația declanșează stimuli mecanici, determinând oprirea mișcării intestinului (ileus postoperator). De asemenea, ileusul paralitic apare uneori în mod reflex în timpul colicilor biliare sau renale.
În bolile care afectează nervii (cum ar fi siringomielia, herpes zoster), uneori apare așa-numita paralizie intestinală neurogenă.
Bolile inflamatorii cronice intestinale, cum ar fi boala Crohn și colita ulceroasă, sunt, de asemenea, cauza ileusului paralitic în unele cazuri.
În plus, anumite medicamente provoacă uneori paralizie intestinală. Acestea includ, de exemplu, analgezice puternice din grupul opiaceelor, medicamente pentru Parkinson, antidepresive și medicamente antispastice (spasmolitice). În cazuri extreme, abuzul de laxative poate duce și la ileus paralitic.
Tulburările echilibrului electrolitic și ale metabolismului sunt, de asemenea, cauze posibile. De exemplu, deficitul de potasiu (hipokaliemie) și coma cetoacidotică (o complicație severă a diabetului zaharat) pun pacienții la risc de stop intestinal.
La unii pacienți, ileusul paralitic poate fi atribuit toxicității urinare. Aceasta se înțelege a fi o acumulare de substanțe urinare în sânge (uremie) ca rezultat al funcției renale afectate. Alte cauze posibile ale ileusului paralitic includ hipotiroidismul (glanda tiroidă insuficientă) și leziunile abdominale.
Notă: Uneori, ileusul paralitic se dezvoltă din ileusul mecanic (adică obstrucția intestinală din cauza unei obstrucții mecanice).
Care sunt simptomele ileusului paralitic?
În paralizia intestinală, abdomenul este inițial foarte întins. Pe măsură ce starea progresează, peretele abdominal este foarte tensionat și dur (burta tamburului). Nici scaunul, nici vântul nu trece (retenția scaunului și a vântului).
Sughițul, greața, vărsăturile și durerea în zona abdominală sunt alte simptome comune.
Care este prognosticul bolii intestinale paralitice?
Cursul bolii în obstrucția intestinală paralitică depinde de cauza acesteia. Dacă este lăsată netratată, există riscul apariției unor complicații care pun viața în pericol. Acest lucru este valabil mai ales dacă paralizia intestinală a urmat o obstrucție intestinală mecanică.
În cazurile de paralizie intestinală reflexă în urma intervenției chirurgicale, prognosticul este de obicei bun cu un tratament adecvat.
Cum este diagnosticat ileusul paralitic?
Examenul fizic și radiografiile sunt cei mai importanți pași în diagnosticarea ileusului paralitic:
În timpul examinării fizice, medicul ascultă atent abdomenul cu un stetoscop. Dacă zgomotele intestinale nu se aud în nicio regiune abdominală, ileusul paralitic este puternic suspectat. Medicii se referă la fenomen ca „tăcere sepulcrală” în abdomen. Dacă zgomotele intestinale sunt audibile, acest lucru exclude ileusul paralitic.
Cum se tratează ileusul paralitic?
Pacienților cu ileus paralitic (sau altă formă de obstrucție intestinală) nu li se permite inițial să mănânce sau să bea nimic până când intestinele s-au recuperat prin terapie. Pacienții primesc lichidele și nutrienții necesari printr-un IV.
În plus, medicamentele pot fi administrate prin accesul venos. Acestea sunt în primul rând ingrediente active care stimulează mișcarea intestinelor (peristalsis). Sunt folosite pentru a pune din nou în mișcare intestinul paralizat. Dacă este necesar, pacienților li se administrează alte medicamente, cum ar fi analgezice sau agenți anti-greață și anti-vărsături.
În plus, se introduce un tub pentru stomac pentru a drena conținutul stomacal și intestinal stagnat. Intestinul poate fi golit si cu ajutorul unei clisme rectale.
În plus, este important să se elimine cauza paraliziei intestinale. De exemplu, hipotiroidismul sau o deraiere metabolică severă la diabetici ca factori declanșatori ai ileusului paralitic trebuie tratate în consecință.
Astfel de măsuri conservatoare sunt de obicei suficiente pentru a corecta paralizia intestinală. Operația este însă necesară dacă ileusul paralitic s-a dezvoltat dintr-o obstrucție intestinală mecanică sau dacă este prezentă peritonita.
Poate fi prevenit ileusul paralitic?
Persoanele care iau anumite medicamente (cum ar fi opiaceele) pot prezenta un risc mai mare de ileus paralitic. În acest caz, este logic să ceri sfatul unui medic cu privire la măsurile – cum ar fi dieta – contribuie la funcționarea sănătoasă a intestinului.
Nu este indicat să luați laxative pe cont propriu. Acest lucru se datorează faptului că unii dintre acești agenți fac organismul să se obișnuiască atunci când sunt utilizați continuu. Ca urmare, există riscul ca paralizia intestinală să apară. Dacă suferiți de constipație, este indicat să discutați cu medicul dumneavoastră despre contramăsuri sensibile.
