Radiologie

Introducere

Radiologia este o ramură a medicinei care folosește radiațiile electromagnetice și mecanice în scopuri științifice sau în practica clinică de zi cu zi în scopuri diagnostice și terapeutice. Radiologia este un domeniu în dezvoltare rapidă și în creștere, care a început cu Wilhelm Conrad Röntgen în 1895 la Würzburg. Inițial, s-au folosit doar raze X.

În decursul timpului, au fost utilizate și alte așa-numite „raze ionizante”. Imagistica prin rezonanță magnetică este un alt aspect al radiologiei. Nu folosește radiații ionizante, ci câmpuri electromagnetice.

Radioterapie în medicina terapeutică este, de asemenea, o sub-zonă a radiologiei. Este folosit, de exemplu, în cancer tratament. Radiologia de diagnostic ocupă cea mai mare pondere a radiologiei în practica clinică de zi cu zi.

Ultrasunete este, de asemenea, o sub-zonă a radiologiei și este cea mai frecvent utilizată procedură de imagistică radiologică. Cea mai simplă imagine cu radiații ionizante este radiografia convențională. Un Radiografie fasciculul este generat prin intermediul a doi electrozi.

Un filament, „catodul”, eliberează electroni mici și îi accelerează puternic. Electronii lovesc cel de-al doilea electrod opus, „anodul”, și se ciocnesc cu el atât de puternic încât se produce o așa-numită „radiație de frânare”. Radiația de frânare este Radiografie , care este acum îndreptată către pacient.

Razele trec prin pacient și sunt capturate și înregistrate pe cealaltă parte. În trecut, acest lucru s-a întâmplat mai departe Radiografie film; astăzi există detectoare digitale pentru înregistrare. Cu ajutorul radiației, se folosește faptul că structurile din corp au densități diferite și sunt realizate din materiale diferite.

Când razele le lovesc, absorb părți ale radiației. În funcție de zonele corpului prin care trec razele, cu atât sunt mai puternice sau mai slabe sunt percepute și înregistrate de cealaltă parte a corpului. Aceste umbre se suprapun apoi pentru a forma o imagine bidimensională și veți obține un instantaneu al interiorului corpului.

O tomografie computerizată (CT) funcționează conform unui mecanism foarte similar. Cu toate acestea, oferă mai multe imagini din diferite planuri și, astfel, mai multe informații despre interiorul corpului. Imagistica prin rezonanță magnetică (MRT) este, de asemenea, frecvent utilizată în clinică.

RMN funcționează cu un mecanism diferit, mai sănătos și oferă informații detaliate despre țesutul moale uman. Ultrasunete, Raze X, CT și RMN au devenit indispensabile ca proceduri de diagnostic imagistic în medicina modernă. În unele cazuri, ele pot fi completate de agenți de contrast pentru a permite examinarea mai contrastată a zonelor și structurilor organelor.