Patogenie (dezvoltarea bolii)
Clostridium difficile este o bacterie anaerobă gram-pozitivă cu tije. Prin formarea de spori, are o toleranță ridicată la mulți stimuli chimici și mecanici.
Ribotipurile 014 și 020 duc de obicei la o infecție mai ușoară. Ribotipurile 027, 017 (producătoare de toxine) și 078 (producătoare de toxine) pot conduce la boli severe.
Clostridium difficile poate produce următoarele două toxine, toxina A (enterotoxină) și toxina B (citotoxină). Cu toate acestea, dacă se produce eliberarea de toxine depinde în mare măsură de starea microbiomului intestinal (intestin flora) a pacientului individual. Enterotoxina duce la creșterea secreției de lichid și electroliți. Citotoxina dăunează intestinului membranei mucoase.
Geneza (cauza) Clostridium difficile infecția (CDI) este multifactorială.
Etiologie (cauze)
Cauze legate de boli.
Sânge, organe hematopoietice-sistemului imunitar (D50-D90).
- Imunosupresie, nespecificată
Gură, esofag (pipa alimentară), stomac, și intestine (K00-K67; K90-K93).
- Tulburare a florei intestinale, nespecificată
Mai departe
- Vizita la camera de urgenta
- Boală subiacentă severă, nespecificată
- ≥ 2 comorbidități (boli concomitente).
- Spitalizare sau spitalizare care a avut loc în ultimele 3 luni sau plasament în comunitate sănătate facilități de îngrijire / facilități de îngrijire pe termen lung.
- Proceduri de chirurgie abdominală (chirurgie abdominală).
- Intervenții ambulatorii
- Proceduri dentare
- În locul infecției cu C. difficile
- Condiție după antibiotic terapie în ultimele 3 luni.
Medicament
- Antibiotice * (agenți care acționează împotriva infecțiilor bacteriene); principalul risc de diaree asociată cu Clostridium difficile este actual sau a avut loc antibioterapie în ultimele 3 luni; patru săptămâni după terapia cu antibiotice; 40-60% din cazuri; in mod deosebit:
- Risc ridicat
- Ampicilină
- Aminopeniciline (amoxicilină)
- cefalosporinele (cefoxitină, ceftazidimă, ceftriaxonă, axetil).
- Chinolonele /fluorochinolone/ inhibitori de girază (ciprofloxacina, moxifloxacină, acid nalidixic, norfloxacin, lomefloxacină, levofloxacină, ofloxacina).
- Lincosamidă (clindamicină)
- Risc mediu
- imipenem
- Carbapeneme (imipenem)
- Tetracicline (doxiciclină, minociclina, tetraciclină).
- Trimetoprim
- Risc scazut
- aminoglicozidele (amikacina, apramicină, geneticină (G418), gentamicină, kanamicină, netilmicină, neomicină, paromomicină, spectinomicină, streptomicină, tobramicină).
- Antibiotic Β-lactamic (piperacilină).
- Spectru larg peniciline (mezlocilină, ticarcilină).
- glicopeptidă antibiotice (vancomicină).
- macrolide (azitromicina, eritromicină, claritromicină, în special claritromicină și azitromacină).
- Risc ridicat
- H2 antihistaminice (Antagoniști ai receptorilor H2, Antagoniști H2, histamina Anatgoniști ai receptorilor H2; agenți care inhibă producția de acid gastric, printre alte lucruri) - cimetidina, famotidina, lafutidină, nizatidină, ranitidină, roxatidină.
- Antiinflamator nesteroidian medicamente (AINS, AINS; sunteți analgezice cu proprietati analgezice, antipiretice si antiinflamatorii) precum ibuprofen, diclofenac.
- Inhibitori ai pompei de protoni (PPI; blocante de acid) - esomeprazol, lansoprazol, omeprazol, pantoprazol, rabeprazolCave! Nu utilizați continuu terapie cu PPI; aceste conduce la un risc de 3 ori de infecție intestinală severă cu C. difficile.
* Deoarece Clostridium difficile este rezistent la aproape tot spectrul larg antibiotice, antibiotic terapie poate determina multiplicarea acestui germen.
