Burnout este un condiție care este declanșat exclusiv de comportamentul greșit al pacientului. Prin urmare, este foarte important să începeți cu această problemă și să schimbați comportamentul pacientului, deoarece aceasta este singura modalitate de a realiza o terapie de succes. Terapia comportamentală este, prin urmare, una dintre cele mai importante forme de terapie pentru sindromul burnout-ului.
Terapia comportamentală se preocupă în principal de problema actuală, spre deosebire de psihanaliză, de exemplu, care se bazează în principal pe fondul biografic. Prin urmare, terapia comportamentală este o terapie adecvată pentru sindromul burnout-ului deoarece pacientul trebuie să facă față problemei actuale și să reflecteze asupra ei. Se analizează exact modul în care a ajuns la situația în care pacientul ar putea aluneca într-un burnout.
În sesiunile ulterioare vom analiza cum se poate evita ca pacientul să intre din nou într-un burnout. Aici pacientul trebuie să învețe să-și schimbe comportamentul și să-l adapteze mai mult la nevoile propriului său corp. Deoarece epuizarea este cauzată de un comportament greșit și ignorarea semnalelor fizice de avertizare, terapia comportamentală este adesea o parte dificilă a tratamentului epuizării, deoarece vechile tipare de comportament sunt schimbate cu reticență.
Mulți pacienți sunt foarte blocați în comportamentul lor și durează ceva timp și costă câteva ore de terapie până când pacientul ajunge la concluzia că trebuie să-și schimbe comportamentul dacă nu vrea să alunece din nou în burnout. Terapia comportamentală este, de asemenea, un tratament foarte important pentru epuizare, deoarece absoarbe conflictele și ajută pacientul să facă față acestora fără a fi supus din nou presiunii suplimentare. Anumite viziuni asupra lumii (paradigme) trebuie, de asemenea, să fie distruse în terapia comportamentală, astfel încât terapia epuizării să fie, de asemenea, semnificativă și mai ales durabilă.
Grup de auto-ajutorare
Un grup de auto-ajutorare poate ajuta pacienții afectați să găsească o terapie adecvată pentru burnout sau să înlocuiască terapia pentru un burnout ușor. Mulți pacienți sunt inițial copleșiți de opțiunile de terapie pentru epuizare și nu știu ce oferte sau ce formă de terapie este cea mai potrivită pentru ei. Întrucât pacienții sunt lipsiți de vehicule din cauza epuizării, este adesea foarte dificil să se găsească o terapie adecvată din masa informațiilor și posibilităților.
Prin urmare, există posibilitatea simplă de a apela la un grup de auto-ajutor pentru pacienții cu burnout. În grupul de auto-ajutor, pacientul nu numai că poate primi sfaturi valoroase de la alți pacienți afectați, dar poate, de asemenea, să facă noi contacte și să ia contact cu persoane care îi cunosc și înțeleg situația fără reproșuri. Un grup de auto-ajutor pentru pacienții cu epuizare poate înlocui o terapie pentru formele ușoare de epuizare.
Cu toate acestea, este important ca pacientul să nu caute doar un grup de auto-ajutor, ci să caute și tratament profesional pentru a depăși epuizarea pe termen lung. Grupul de auto-ajutorare poate fi un prim pas important către tratamentul burnoutului sau poate fi considerat „îngrijire ulterioară”. Dacă, de exemplu, ședințele de terapie cu psihiatru s-au încheiat, pacientul poate merge la un grup de sprijin care îl poate ajuta să nu cadă înapoi în vechile tipare de comportament.
Astfel, grupul de sprijin este o opțiune suplimentară importantă pentru pacienții epuizați, dar nu ar trebui să-l înlocuiască terapia comportamentală. Lucrul pozitiv al grupului de auto-ajutorare este că rudele, care adesea trebuiau să sufere puternic din cauza sindromul burnout-ului, pot vizita grupul și își pot raporta în mod liber grijile și nevoile aici. Acest lucru poate ajuta la reconstruirea unei relații mai stabile cu ruda, iar alți membri ai grupului pot oferi, de asemenea, sfaturi valoroase care să ajute ruda și pacientul. Una peste alta, un grup de sprijin pentru pacienții cu epuizare poate fi o opțiune suplimentară importantă, dar fiecare pacient ar trebui să decidă singur dacă grupul este în beneficiul său personal și nu ar trebui considerat ca o terapie singură.
