Introducere
Terapia comportamentală este o parte importantă a așa-numitelor psihoterapie și este adesea folosit în psihologie pentru a ajuta pacientul cu el sau ea boală mintală. Factorul decisiv aici este că nu psihologul sau psihiatru singur ajută pacientul, dar pacientul este ghidat să se ajute pe sine sau pe sine. Acest lucru este adesea denumit „ajutor pentru auto-ajutor”, deoarece pacientul este învățat în mai multe ședințe cu terapeutul cum să-și schimbe propriul comportament și, astfel, să se ajute și să se vindece singur.
În general, terapia comportamentală presupune că fiecare persoană este supusă condiționării. Aceasta înseamnă următoarele: Dacă un pacient a auzit suficient de des încât de fiecare dată când mama vede un păianjen, ea intră în panică și începe să țipe, atunci pacientul crede, de asemenea, că păianjenul este ceva înfricoșător, deși păianjenii în sine nu trebuie să fie înfricoșători. Pacientul poate dezvolta chiar și o fobie de păianjen, adică o teamă panicoasă față de păianjeni, din teama învățată de păianjeni.
Acest lucru poate fi tratat cu ajutorul terapiei comportamentale, în care pacientul învață să facă față fricii și să o depășească analizând și evaluând propriul comportament și apoi schimbându-l, dacă este necesar. Este important ca fiecare pacient să își dezvolte propria strategie pentru a face față unei anumite frici, de exemplu. Aceasta este cea mai importantă caracteristică de bază a terapiei comportamentale.
Terapia comportamentală se referă, prin urmare, în primul rând la oferirea pacientului de diferite posibilități de a ieși dintr-o situație neplăcută sau dintr-o situație opresivă. Terapia comportamentală este în general potrivită pentru multe grupuri diferite de pacienți. Pe de o parte, pacienții cu tulburări de anxietate poate beneficia de terapia comportamentală, dar alte tulburări psihologice, cum ar fi dependența, depresiune, tulburările de burn-out sau de personalitate pot fi de asemenea tratate cu ajutorul terapiei comportamentale. Terapia comportamentală reprezintă adesea un tratament de bază solid în plus față de tratamentul medicamentos, deși pot fi necesare sesiuni de grup suplimentare sau alte forme de terapie, în funcție de pacient și de nevoie.
