Sindromul burnout

Sinonime

• Burnout
• Epuizare
• Burnout / Burnout
• Stare de epuizare totală
• Ars

Definiție

Denumirea „burnout” provine din engleza „to burn out”: „burn out”. Aceasta este o stare de epuizare emoțională și fizică care este însoțită de o lipsă masivă de unitate și performanță. Oamenii din profesii sociale, cum ar fi asistentele medicale, medicii și profesorii, sunt afectați în mod deosebit de burnout.

Aceștia sunt adesea oameni care se dedică cu devotament profesiei lor și adesea primesc puțină recunoaștere. De asemenea, expuși riscului de epuizare sunt și oamenii care se definesc în primul rând prin profesia lor și prin munca obositoare pe care o fac, punând totul în plan secundar, cum ar fi contactele sociale și hobby-urile. Dacă acești oameni se confruntă cu frustrarea la locul de muncă, rezultatul este în cele din urmă o defecțiune, deoarece le lipsește dreptul echilibra.

Adesea, sindromul de epuizare este etapa finală a unei suprasolicitari sau a suprasolicitarii prelungite anterior. Drumul către burnout durează uneori câțiva ani. În mod obișnuit, un sindrom de epuizare rezultă dintr-o combinație a simțului datoriei, motivației, ambiției și perfecționismului asociat cu stresul continuu, presiunea puternică de a îndeplini și/sau cerințe excesive.

Declanșatorii unei epuizări sunt O epuizare se dezvoltă de obicei insidios și durează adesea câteva luni până la ani. În cele din urmă, însă, se termină întotdeauna într-o cădere fizică și psihică completă, unde nici cele mai simple sarcini nu mai par fezabile. În medicină, sindromul de epuizare nu este recunoscut ca o boală în sine, ci este doar clasificat în Clasificarea Internațională a Bolilor (ICD) -10 cheie pentru „probleme legate de dificultățile de a face față vieții”.

• O pretenție prea mare față de sine, precum și prea mult angajament
• Disponibilitatea de a lucra non-stop
• Amânarea nevoilor proprii și a contactelor sociale
• Renunțarea la odihnă și relaxare

Potrivit unor studii reprezentative, aproximativ 7% dintre toți angajații suferă de simptome de epuizare. 20-30% din toți lucrătorii sunt expuși riscului. În principiu, un burnout poate afecta pe oricine.

Chiar și persoanele care nu lucrează, de exemplu școlari, pensionari sau șomeri, sunt afectate de sindromul burn-out. Cu toate acestea, anumite grupuri profesionale (de exemplu, profesori, manageri, asistente, asistenți sociali, pastori, medici) au rate deosebit de ridicate de îmbolnăvire cu diagnostice corespunzătoare. Totuși, nu numărul de ore de lucru săptămânale este decisiv, ci mai degrabă presiunea de a performa, stresul psihic, factorii individuali și condițiile de muncă, care duc în cele din urmă la epuizare completă.

Nu există cifre exacte privind noile cazuri anuale de îmbolnăvire, deoarece sindromul de burn-out nu este o boală clar definită, ci un tablou clinic cu simptome diverse și uneori foarte diferite. Din punct de vedere științific, numărul real de cazuri noi în fiecare an este foarte greu de determinat. Cert este, însă, că numărul cazurilor noi crește în fiecare an din ce în ce mai mult și că sindromul de burn-out se extinde acum la toate grupele ocupaționale.