Piromania este o tulburare mentală patologică cu care indivizii afectați experimentează o dorință patologică (compulsivă) de a aprinde focuri fără niciun motiv aparent. Piromania este una dintre cele mai spectaculoase tulburări mentale, dar și una dintre cele mai importante.
Ce este piromania?
Fenomenul piromaniei este departe de a fi înțeles în mod concludent și este de mare interes pentru criminologi, neurologi, criminaliști și psihologi. Diverse abordări terapeutice caută preventiv măsuri pentru a preveni indivizii afectați să cedeze dorinței lor patologice de a aprinde focuri. Până în prezent, există puține cunoștințe validate științific și medical despre incendiarii patologici.
Cauze
Tabloul clinic al incendierii patologice este unul neobișnuit și, mai presus de toate, important. Motivele și cauzele care duc la această tulburare mintală nu au fost încă cercetate și clasificate în mod concludent. Persoanele afectate încearcă sau completează incendierea obiectelor și caselor fără niciun motiv aparent de înțeles. Ele sunt adesea acte impulsive dintr-o stare afectivă. Persoanele afectate cedează la un impuls morbid sau senzual fără o idee clară. Uneori, ei înșiși sunt surprinși de fapta lor. Tabloul clinic este caracterizat de o fascinație pronunțată pentru toate procesele care au legătură cu focul și evenimentul ulterior de incendiu. Piromanul trece printr-o mare entuziasm afectiv în prealabil la apariția focului. Când flăcările s-au răspândit după ce incendierea este completă, piromanul își urmărește lucrarea cu uimire încântată. Nu toți piromanii părăsesc scena după finalizarea lucrării, dar rămân la fața locului ca spectatori. Adesea, ei sunt chiar cei care declanșează semnalul de alarmă către poliție și pompieri. În timpul incendiului, tensiunea inițială cedează loc unei stări de relaxare, satisfacție, bunăstare și plăcere. Piromanii nu văd focurile pe care le-au creat ca fiind acte periculoase și pedepsite, ci ca o lucrare pe care au creat-o și de care sunt mândri. Nu există niciun sentiment de vinovăție în fața distrugerii bunurilor altora care însoțește incendierea, pericolele implicate și un posibil rezultat fatal pentru persoanele implicate.
Simptome, plângeri și semne
Piromanii nu au nicio perspectivă asupra lor condiție. Bărbații par să fie mai frecvent afectați de această tulburare mintală decât femeile. Piromanii au o stimă de sine scăzută, abilități sociale slabe și adesea trăiesc în circumstanțe sociale dificile. Aceste caracteristici pot fi însoțite de inteligență redusă, empatie scăzută și învăţare dificultăți. Mulți piromani au prezentat deja probleme de comportament în copilărie. Ziarele raportează în mod regulat despre piromanii care lucrează ca pompieri în departamentul local de pompieri. În timpul lucrărilor de stingere a focului pe care și le-au dat, se disting prin activitate specială și comportament curajos, care ulterior se întâlnește cu o mare recunoaștere în mediul social. Dacă nu sunt prinși rapid în act și își trăiesc comportamentul pe o perioadă lungă de timp, există riscul de cronicizare. Dacă focurile sunt provocate de ură, invidie, răzbunare, furie, sfidare, umilință, gelozie și nemulțumire generală față de mediul social profesional și privat, este dificil pentru psihologi să decidă când este prezent un incendiu pentru motive personale de bază și când piromania este traversată. Piromanii urmăresc scopul de a-și schimba viața și mediul social cu focurile pe care le-au dat. Ei simt puterea asupra situației și a persoanelor implicate în ea. Se disting în mod clar de piromanie actele teroriste sau motivate politic, precum și actele de sabotaj. Incendiul, care servește pentru a acoperi urmele infracțiunilor, nu intră în imaginea acestei tulburări patologice.
Diagnosticul și evoluția bolii
Pentru a găsi abordări diagnostice și terapeutice eficiente, este mai întâi necesar să ne ocupăm de dovezile criminalistice (psihiatrice criminalistice) și științifice. Un număr mare de infractori condamnați aparțin grupului de vârstă al copiilor și adolescenților cu dezvoltare aprindere și manipularea chibriturilor.Piromania afectează predominant persoanele din primul trimestru de viață. O mare parte din făptași au antecedente penale și adesea nu sunt căsătoriți, divorțați sau trăiesc separat. Izolarea socială poate juca, de asemenea, un rol. Multe incendieri au loc în zonele rurale. Adulții preferă să-și dea focul noaptea, tinerii în timpul zilei. Aproximativ o cincime dintre piromani sunt cu dizabilități mintale și, într-unul din 10 cazuri, experții criminalisti suspectează că tulburare de personalitate. Motivul predominant este frustrarea și nemulțumirea față de propriile vieți și mediul social. Răzbunarea este rareori un motiv, deoarece piromanii nu sunt de obicei într-o relație cu victimele afectate de incendierea lor. Deși noile clasificări exclud utilizarea alcool, medicamente și substanțe toxice similare din tabloul patologic, alcool joacă un rol în multe cazuri. Această problemă afectează cel mai adesea piromanii mai în vârstă. Diagnosticurile rare includ demenţă, delirant psihoză, depresiune, motive suicidare și sexuale, creier-psihosindromul organic și alte tulburări de personalitate.
Complicațiile
Piromania, considerată ca o condiție în sine, implică în principal complicații sub formă de dificultăți juridice. Astfel, deteriorarea bunurilor și, în cazuri mai grave, vătămarea corporală pot însemna pierderea banilor, statutul social sau chiar libertatea piromanilor. În consecință, piromania poate conduce la o formă de izolare. Odată cu apariția frecvenței incendiilor, crește riscul de a-și asuma responsabilitatea pentru acestea. În plus, această tulburare de control al impulsurilor este foarte des asociată cu alte tulburări psihologice, ceea ce duce la alte complicații. Dacă stingerea patologică a incendiilor este un mecanism compensator (lipsă de stimă de sine, inteligență redusă), episoadele de stingere sau de planificare a stingerii incendiilor se pot intensifica atunci când persoana este supusă altfel stres. În cazurile în care stingerea focului este în primul rând pentru atenție sau ocupație (ADHD, tulburări de comportament social), riscul pierderii controlului este și mai probabil. Deoarece un incendiu nu este controlabil sută la sută, există întotdeauna riscul ca piromanul să își supraestimeze abilitățile sau să subestimeze focul. Atunci pot apărea vătămări corporale și daune materiale grave.
Când trebuie să mergi la medic?
În piromanie, tratamentul medical este întotdeauna necesar. De regulă, nu există auto-vindecare și disconfort psihologic sever sau chiar depresiune. Deoarece cei afectați de piromanie pot dăuna și altor persoane, pacientul trebuie întotdeauna tratat cât mai curând posibil. Un medic trebuie consultat dacă pacientul dă foc în diferite locuri și astfel dăunează altor persoane sau dăunează bunurilor. În plus față de dorința de a declanșa incendii, pacienții suferă de obicei de scăderea stimei de sine sau de o puternică îndoială de sine. La fel, există dificultăți în învăţare sau dificultăți sociale. Nu de puține ori, intimidarea sau tachinarea pot, de asemenea conduce la piromanie și ar trebui discutat cu un medic dacă aceste plângeri complică viața persoanei afectate. Piromania trebuie tratată întotdeauna de un psiholog. Aceasta poate include spitalizarea obligatorie în cazul în care pacientul nu-i recunoaște condiție.
Tratament și terapie
Deoarece nu există validate științific terapie opțiuni până în prezent, singura opțiune rămasă este psihoeducație, care îi învață pe indivizii afectați cum să facă față focului în siguranță și îi educă despre pericole. Psihoterapie care vizează controlul emoțiilor și al impulsurilor poate avea succes. Controlul de sine prin păstrarea unui calendar de emoții este, de asemenea, un punct de plecare. Cu toate acestea, pentru a realiza această cooperare motivată a pacientului, cunoașterea tulburării este o condiție prealabilă. Alte abordări includ stingerea repetată a focului sub supraveghere pentru a induce un sentiment de sațietate și antrenament de aversiune, cu scopul de a obține o aversiune la foc.
Prevenirea
Deoarece evoluția bolii este episodică în multe cazuri, cu intervale fără simptome care alternează cu perioade în care tulburarea patologică este predominantă, mulți piromani își urmăresc adesea pasiunea nedetectată de ani de zile. Întrucât diferențierea dintre un patologic obsesiv-compulsive iar alte tulburări de comportament sunt dificile pentru profanii din mediul social al celor afectați, prevenirea în sens clinic este greu posibilă.
Post-Operație
În îngrijirea ulterioară a unei tulburări de dependență, cum ar fi piromania, reintegrarea persoanei afectate în societate are o mare importanță. Facilități care oferă viață asistată, inclusiv un grup de sprijin și continuă terapie, sunt deosebit de utile în acest sens. Cei afectați se confruntă din nou cu viața de zi cu zi în grup, în timp ce primesc în continuare ajutor profesional de la consilieri și terapeuți specializați în dependență, la început. După o astfel de ședere, se recomandă sprijin terapeutic suplimentar pentru cei afectați. Succesul unei astfel de îngrijiri ulterioare și prevenirea recăderii rezidă în primul rând în motivația persoanei afectate. În plus, mediul, integrarea în viața de zi cu zi și recâștigarea independenței sunt importante. Implicarea în familie și sprijinul din cercul de prieteni joacă un rol decisiv în progresul recuperării. Dacă este posibil, persoana afectată ar trebui să revină la o activitate obișnuită, cum ar fi munca sau o sarcină caritabilă. În fiecare oraș există puncte de contact speciale pentru dependenți, care oferă asistență în acest sens. Timpul liber poate fi îmbunătățit și prin găsirea și urmărirea unui hobby. În plus, pot fi stabilite noi contacte și întâlniri regulate pentru un astfel de hobby consolidează integrarea în viața de zi cu zi.
