Heilpraktiker sunt oameni cărora li se permite să practice profesia de vindecare fără a fi medici. Un Heilpraktiker trebuie să-și demonstreze cunoștințele medicale într-un examen în fața unei asociații medicale de stat. Heilpraktiker lucrează independent, de obicei în propriile practici. Profesia Heilpraktiker este una dintre profesiile liberale în sensul Legii impozitului pe venit.
Ce este un Heilpraktiker?
Majoritatea Heilpraktiker aplică proceduri din medicina alternativă, cum ar fi din domeniul fitoterapie, aromaterapie, fizioterapie, terapia prin biorezonanță or homeopatie. Heilpraktiker sunt persoane care - deși nu au o licență medicală - sunt active în artele vindecătoare. Pentru a li se permite să practice profesia de Heilpraktiker, este necesară o examinare în fața unei asociații medicale de stat. Aceasta implică un test scris și unul oral, în cadrul căruia viitorul Heilpraktiker trebuie să răspundă la o mare varietate de întrebări cu privire la medicina, dar și la diverse probleme juridice care cuprind profilul său profesional. Proba scrisă constă din 60 de întrebări cu răspuns multiplu, dintre care subiectul trebuie să răspundă corect la 45. La examenul oral, greșelile făcute sunt adesea verificate din nou. Instruirea prealabilă nu este obligatorie, deși diverse (la distanță) învăţare institutele oferă cursuri pentru pregătirea examenului. Persoana interesată are posibilitatea de a alege între specialitățile „Heilpraktiker cu licență completă” și „Heilpraktiker pentru psihoterapie".
Tratamente și terapii
Un Heilpraktiker cu licență completă poate diagnostica și oferi terapii. În principiu, există libertatea de terapie, ceea ce înseamnă că un Heilpraktiker cu licență completă poate folosi terapia în care este specializat. Majoritatea Heilpraktiker utilizează proceduri din medicina alternativă, cum ar fi fitoterapie, aromaterapie, fizioterapie, terapia prin biorezonanță or homeopatie. Osteopații sunt, de obicei, practicanți alternativi. Gama de tratament a unui Heilpraktiker este limitată; de exemplu, un Heilpraktiker poate să nu ofere îngrijire obstetrică, să nu se angajeze în radiații terapie, s-ar putea să nu ofere îngrijire dentară și să nu trateze boli cu notificări. Reteta medicala medicamente nu poate fi prescris și narcotice nu poate fi folosit. În afară de aceste restricții, un practicant alternativ poate practica medicina în cea mai mare măsură. Domeniile tipice de aplicare sunt, de exemplu, tratamentul tulburari de somn sau restaurarea durere-miscare gratuita pentru diverse probleme de spate. Mulți practicanți alternativi susțin femeile cu probleme menstruale sau cuplurile cu dorința neîmplinită de a avea copii, de exemplu ca urmare a endometrioza. Heilpraktiker cu accent pe psihoterapie sunt de obicei specializate în hipnoză (de ex. pentru fumat încetare), NLP și în antrenament autogen, constelațiile familiale și terapie sistemică.
Metode de diagnostic și examinare
Pentru metodele de diagnostic și examinare, medicul alternativ are la dispoziție toate tehnicile și instrumentele pe care le folosește și un medic. Cu toate acestea, de regulă, practicienii alternativi lucrează alternativ și se specializează în metode blânde de vindecare. Prin urmare, un Heilpraktiker diagnostică mai degrabă bolile decât medicul ascultând, palpând corpul și apoi oferind sfaturi complete sau elaborând terapii. Dispozitive medicale sunt folosite doar ca suport, cum ar fi un stetoscop sau un otoscop. O canapea de tratament nu lipsește în mod natural, de asemenea, într-o practică practică pentru bărbați. Mulți practicanți alternativi folosesc tehnicile medicinii de laborator, de exemplu, pentru a testa cele ale unui pacient sânge. În terapia prin biorezonanță, electrozii sunt așezați pe cei ai pacientului piele pentru a măsura tensiunea nervoasă. Dacă un practicant alternativ oferă acest lucru terapie, el sau ea folosește electrozi și aparate tehnice adecvate pentru a citi rezultatele.
La ce trebuie să fie atent pacientul?
În Germania, aproximativ 20,000 de practicanți alternativi consacrați lucrează cu diferitele specialități. Atunci când alege un medic alternativ, pacientul ar trebui să se asigure mai întâi că forma de terapie utilizată de medicul alternativ i se potrivește. La fel ca la un medic, pacientul ar trebui să poată construi o relație de încredere cu medicul alternativ; o anumită simpatie este deci inițial decisivă pentru alegerea practicantului alternativ potrivit. Practicianul alternativ ar trebui să aibă, de asemenea, o vastă experiență profesională sau - dacă este încă un începător - să se poată baza pe experiența unui coleg. Practicanții alternativi nu își pot factura serviciile prin intermediul unui sănătate compania de asigurări, ceea ce înseamnă că pacientul trebuie să plătească singur pentru tratament. Mulți sănătate asigurările preiau ulterior o parte din costuri; un practicant serios alternativ explică acest lucru înainte de încheierea unui contract de tratament. Heilpraktiker nu este supus confidențialității, Heilpraktiker de renume se angajează în acest sens în mod voluntar.
