Aromaterapie

Primele referiri la aromoterapie provin din Egiptul antic, unde uleiurile esențiale erau deja extrase din lemn de cedru în jurul anului 4000 î.Hr. În Europa, începând cu secolul al XIII-lea, petrolul a fost produs în principal din rozmarin iar în Franța, pe vremea Regelui Soare, erau deja cunoscute peste 60 de esențe. Odată cu progresul chimiei în secolul al XIX-lea, a fost posibil să analizăm esențele mai precis și, în cele din urmă, să le producem sintetic.

Aceste produse pot imita uleiurile naturale doar incomplet și, prin urmare, nu sunt utilizate în aromoterapia modernă. Uleiurile esențiale se găsesc în practic toate plantele, dar doar câteva conțin uleiuri eficiente terapeutic în cantități suficiente. Se obțin prin distilare cu abur sau presare la rece.

Acestea sunt în principal terpene care sunt legate de eter, alcooli și aldehide. Ei își desfășoară efectul prin sensul miros, prin piele prin frecare, comprese sau băi și unele dintre ele sunt potrivite pentru uz intern. Uleiurile potrivite pentru aromoterapie trebuie să fie întotdeauna uleiuri esențiale naturale 100% pure!

Nu se utilizează uleiuri parfumate „identice naturii” și sintetice. La prima vedere, aromoterapia pare a fi doar o variantă a pe bază de plante medicament (fitoterapie), în care se folosesc uleiuri esențiale din ele în locul plantelor medicinale. Cu toate acestea, susținătorii aromoterapiei subliniază din nou și din nou că este o metodă de vindecare independentă, care funcționează în principal la „nivel subtil”.

Acestea duc astfel la armonie mentală și spirituală, care este comunicată și corpului. Cu metodele științifice acest efect nu poate fi dovedit exact. Cu toate acestea, cert este că substanțele aromatice absorbite prin nas influențează Sistemul limbic în creier, care este responsabilă de viața emoțională și instinctivă și de funcțiile organelor asociate acesteia.

Vegetativul sistem nervos iar funcțiile hormonale sunt influențate. Substanțele aromatice pot influența corpul, mintea și sufletul. Uleiurile esențiale individuale au, de asemenea, efecte speciale, dintre care unele rămân locale.

Acestea includ, mai presus de toate, scutirea de la catarurile din tractului respirator iar din reumatic și dureri nervoase, precum și stimularea funcției digestive și sânge circulaţie. În funcție de ingrediente, acestea pot avea efecte relaxante, stimulante și echilibrante. Diferite esențe au efecte dezinfectante și antibiotice.

Uleiurile esențiale se aplică intern și / sau extern conform instrucțiunilor de utilizare sau prescripției profesionale. Când sunt utilizate corect, ele sunt de obicei bine tolerate. Efectele secundare pot apărea dacă doza este prea mare sub formă de iritație a pielii, a tractului respirator și digestiv sau ca o reacție alergică la anumite substanțe aromatice.

Uleiurile esențiale nu se combină cu apa. În unele metode de aplicare, acestea trebuie mai întâi amestecate cu un emulgator înainte de a fi adăugate în apă. Emulgatorii potriviți sunt miere, vindecarea pământului, lapte, zer și smântână.