Tulburări de vorbire

Definiție

Dacă copiii nu pot dezvolta vorbirea și limbajul normal, acest lucru poate duce la tulburări ulterioare. În plus față de dezvoltarea întârziată a vorbirii, tulburările de vorbire și limbaj se pot manifesta prin bâlbâieli, bubuituri și bâlbâind. Pentru a putea oferi o evaluare a dezvoltării vorbirii, pediatrii, urechea, nas iar medicii de gât, psihologii, pedagogii și logopedii se orientează către etapele de dezvoltare a vorbirii care au apărut din experiență.

Dezvoltarea limbajului

Limbajul este un mijloc important de comunicare pentru noi, oamenii. O dezvoltare normală a limbajului începe aproximativ în a doua lună de viață cu „bâlbâială” și se finalizează la vârsta de șapte ani cu o achiziție lingvistică finalizată. Vocabularul, stilul, pronunția și lungimea propoziției sunt extinse și rafinate în mod natural pe măsură ce copilul crește.

Tabelul oferă o imagine de ansamblu orientativă asupra dezvoltării limbajului copiilor. Este rezultatul anilor de observație. Abaterile sunt diferite în mod individual și nu reprezintă neapărat o anomalie!

  • Din a 2-a lună: bâlbâială = primele vocale, sunete țipătoare
  • Din luna a 8-a: încercări repetate și o oarecare înțelegere
  • Din anul 1: Primele cuvinte
  • Cu 1,5 ani: propoziții din două cuvinte „da Mama”
  • Cu 3 ani: Expresii cu mai multe cuvinte „du-te astăzi la bunica
  • De la 4 ani: propoziții corecte gramatical, pronunția uneori încă incorectă
  • Cu 7 ani: Achiziționarea limbii finalizată, maturitatea școlii primare

Dezvoltarea normală a vorbirii necesită un sistem funcțional de mai multe organe. Mușchii feței, limbă, maxilar și dinți, laringe și corzi vocale, creier, respiraţie și mușchi abdominali trebuie să lucreze împreună într-un mod coordonat pentru a asigura dezvoltarea normală a vorbirii. Dacă există leziuni în unul dintre aceste organe (de exemplu macroglosia = prea mare a limbă; paraplegie in spina bifida), dezvoltarea vorbirii poate fi dificilă și întârziată. Datorită numeroaselor cauze ale dezvoltării vorbirii întârziate sau incorecte, diverși specialiști sunt implicați în căutarea cauzei (etiologie). Acestea includ mai ales pediatrii, psihiatrii copiilor și adolescenților, specialiști în ORL, neurologi și logopezi (logopezi).