Test de droguri pe bază de urină | Depistarea substanțelor interzise

Test de droguri pe bază de urină

În multe cazuri de testare a drogurilor, analiza urinei este metoda la alegere sau se efectuează ca o completa la teste ulterioare (de ex. pe lângă sânge eșantionare). Motivul pentru aceasta este că urina ca material de probă poate fi obținută simplu, rapid și neinvaziv, iar substanțele de testat sunt prezente în urină în concentrații mai mari decât, de exemplu, în sânge. În plus, substanțele medicamentoase pot fi detectate în urină mult mai mult decât în sânge (zile până la săptămână).

În unele cazuri, de exemplu când benzodiazepine sau canabisul se utilizează continuu, substanțele în cauză pot fi detectate în urină la câteva săptămâni după ultima utilizare. Un alt dezavantaj al probelor de urină este că nu se poate stabili o relație temporală imediată între detectarea drogurilor și consumul de droguri, deoarece de obicei durează ceva timp până când metabolitul este prezent în urină în concentrații detectabile. Un alt dezavantaj este posibilitatea manipulării probei de urină, astfel încât deseori este necesară o colectare a probelor la vedere. Pentru a menține posibilitățile de manipulare cât mai scăzute posibil, persoanelor afectate li se cere de obicei în mod surprinzător să colecteze o probă de urină sub control vizual.

Test de droguri pe bază de salivă

salivă, ca alt material de testare, este, similar cu sângele, mai potrivit pentru evaluarea influenței actuale a medicamentului. Colecția de salivă eșantionul are un mare avantaj față de extracția materialului menționată anterior, deoarece poate fi obținută neinvaziv și fără a intra în sfera intimă a persoanei afectate sub inspecție vizuală. Prin urmare, de regulă, se obține o cantitate mai mare de material pentru eșantionare prin intermediul unui salivă decât prin teste de sânge sau urină. De asemenea, manipulabilitatea salivei este greu sau deloc posibilă, astfel încât testul este semnificativ în acest sens. Un dezavantaj este însă, ca și în cazul sângelui, concentrația scăzută a substanțelor care urmează să fie testate în salivă, astfel încât acestea să poată fi detectate doar pe scurt.