Ca organ primar al sistemului limfatic, timus joacă un rol important în om sistemului imunitar. În cadrul timus, Limfocite T responsabil pentru apărarea imună dobândită matură.
Ce este timusul?
timus este numele dat unui organ format din doi lobi de formă asimetrică situați în mediastinul anterior (mijloc strigă) in spatele sternului (Stern). Organul iese din endoderm (epiteliu din a doua și a treia pungă faringiană) la sfârșitul primei luni embrionare și crește până la o dimensiune de aproximativ 35 până la 50 g, mai ales la copil, până la debutul maturității sexuale. Ulterior, are loc regresia și transformarea celulelor timusului în țesut adipos nefuncțional (așa-numita involuție timică), astfel încât țesutul timic nu mai poate fi delimitat macroscopic la majoritatea adulților. Deoarece timusul, spre deosebire de celelalte organe limfoide (inclusiv plăcile lui Peyer, splină), nu provine exclusiv din mezoderm (cotiledon mediu), ci din toate cele trei cotiledonate, se mai numește și organ limfoepitelial.
Anatomie și structură
Timusul este situat în mediastinul anterior din spatele sternului și este înconjurat de o capsulă de organ formată din colagen țesut conjunctiv. Organul limfoepitelial este împărțit în doi lobuli asimetrici, care sunt traversați de un cordon medular central și au o zonă corticală. Cadrul de bază al timusului este o rețea formată din celule epiteliale ramificate radial (stelate) interconectate prin procese citoplasmatice. Celulele epiteliale la rândul lor formează fire de celule în zona medulară, precum și grupuri de celule sferice, așa-numitele corpuri Hassall și se asamblează epitelial pe suprafața lobulilor. În timp ce nenumărate limfocite sunt încorporate în zona cortexului, unde se dezvoltă și se diferențiază, zona medulară conține în primul rând macrofage și celule epiteliale pe lângă maturitate Limfocite T. Alimentarea arterială către organ este asigurată în primul rând de rami timici, care apare din toracic intern arteră, în timp ce venele timice asigură drenaj venos.
Funcția și sarcinile
Fiind organul principal al sistemului limfatic, funcția principală a timusului este de a dezvolta și diferenția Limfocite T responsabil pentru imunitatea adaptativă (dobândită) și mediată celular. Deja în perioada fetală sau fetogeneză, limfocite de la măduvă osoasă se depun în timus, unde își primesc amprenta imunologică. În acest scop, celulele reticulare sau epiteliale ale timusului produc endocrinal așa-numiții factori timici sau hormoni. Aceste polipeptide (inclusiv timopoietina I și II, timozina) stimulează diferențierea timocitelor (celule stem pluripotente derivate din măduvă osoasă și stocate în timus) în T matur limfocite. În timpul maturării în limfocite T, sânge-bariera timusului blochează contactul cu antigenii endogeni. Limfocitele T mature migrează ulterior prin fluxul sanguin către organele limfoide secundare. În plus, timusul influențează creșterea corpului, precum și metabolismul osos. După pubertate, timusul își pierde treptat funcția ca parte a involuției, parenchimul (țesut specific organului) fiind înlocuit treptat cu țesut adipos. Diferențierea între zonele corticale și medulare, precum și delimitarea lobulilor, nu mai este, în general, posibilă.
Boli și reclamații
Timusul poate fi afectat de diferite afectări, în special de modificări patologice. De exemplu, în aplazia timică, timusul poate avea predispoziție să se dezvolte, dar nu se formează. Această lipsă de dezvoltare a timusului poate conduce la imunodeficiențe pronunțate și pot fi observate în contextul sindromului DiGeorge și al altor cromopatii, precum și embriopatie retinoidă, ataxie teleangiectatica Bar sindromul Wiskott-Aldrich. În special la începutul copilăriei, se poate observa adesea o mărire a timului hiperplazic regresând spontan, care poate fi însoțită de fenomene de deplasare mecanică ale organelor adiacente, în special traheea (traheea) și bronhii și, în mod corespunzător conduce În plus, dezvoltarea întârziată cu formarea unui timus redus (hipoplazie timică) din cauza lipsei de dezvoltare și a maturizării limfocitelor T poate provoca imunodeficiențe severe cu infecții pronunțate, precum și o susceptibilitate crescută la infecții. În plus, o boală tumorală (timom sau carcinom timic) poate proveni din timus, care afectează de obicei femeile mai frecvent și este însoțită de inspirație stridor precum și dispnee și disfagie datorate comprimării organelor intratoracice. Aproximativ o cincime din aceste boli tumorale ale timusului pot fi, de asemenea, asociate cu miastenia gravis pseudoparalitică (boală autoimunologică severă a mușchiului scheletic).
