Centrat pe client psihoterapie este psihoterapia conversațională. Acesta provine din psihologia umanistă.
Ce este psihoterapia centrată pe client?
În medicină, centrată pe client psihoterapie de asemenea, se numește psihoterapia conversațională (GT), psihoterapia centrată pe persoană sau psihoterapia nedirectivă. Aceasta se referă la psihoterapie în care conversațiile formează procedura centrală de tratament. Psihoterapeutul și psihologul american Carl R. Rogers (1902-1987) este considerat fondatorul psihoterapiei centrate pe client. Rogers a fost una dintre cele mai importante figuri din psihologia umanistă. Printre cei mai cunoscuți reprezentanți germani ai psihoterapiei centrate pe client se numără Reinhard Tausch (1921-2013) și soția sa Anne-Marie Tausch (1925-1983). Carl R. Rogers a fost profesor de psihologie la mai multe universități din SUA între 1940 și 1963. În acest timp a înființat și psihoterapie centrată pe client, care a venit în Germania în anii 1970 prin Reinhard Tausch.
Funcția, efectul și obiectivele
Psihoterapia centrată pe client se bazează pe presupunerea lui Carl R. Rogers că omul este practic bun. Dacă se comportă urât, se datorează inadaptării, care la rândul său se bazează pe nesocotirea auto-actualizării în copilărie și maturitate. Mai mult, Rogers credea că ființele umane se străduiesc să obțină autonomie, auto-actualizare și creștere. Dacă aceste aspirații de creștere sunt suprimate sau inhibate, rezultă tulburări mentale. Prin psihoterapia centrată pe client, oamenii își recapătă capacitatea inițială de auto-actualizare. În acest sens, cadrul vorbi terapie trebuie să fie opusul condițiilor care au cauzat inadaptarea. Prin urmare, clientul este considerat un profesionist pentru propria sa persoană. Printre cele mai importante pietre de temelie pentru succesul psihoterapiei centrate pe client se numără trei elemente fundamentale în relația dintre terapeut și client. Acestea sunt considerații pozitive necondiționate, empatie și congruență. Considerarea pozitivă necondiționată înseamnă că terapeutul este absolut pozitiv față de clientul său în sine, precum și față de particularitățile și problemele clientului său. În acest sens, considerația pozitivă necondiționată coincide cu ipoteza de bază centrată pe client despre natura pozitivă a ființelor umane. Astfel, acceptarea necondiționată a lucrurilor exprimate de client este menită să-l încurajeze și să semnaleze solidaritatea. Prin empatie, terapeutul este capabil să înțeleagă clientul și să empatizeze cu problemele acestuia. Procedând astfel, empatia facilitează comunicarea. Empatia în contextul psihoterapiei conversaționale se poate distinge între mai multe forme diferite. Acestea includ empatie pentru concretizarea conversației, repetarea informațiilor comunicate, empatie în legătură cu conceptul de sine, precum și experiențele clientului care modelează acțiunea. Congruența înseamnă veridicitatea și autenticitatea atitudinii terapeutului față de client. Procedând astfel, terapeutul se dezvăluie și clientului său ca persoană și nu doar ca medic. În plus, Carl R. Rogers stabilește încă trei factori importanți pentru o relație de succes între terapeut și client. Astfel, ar trebui să existe un contact psihologic între cei doi, clientul ar trebui să fie în incongruență, iar clientul ar trebui să poată percepe tratamentul oferit de atitudinile de bază. Numai prin îndeplinirea acestor șase condiții se pot realiza schimbări psihoterapeutice. Psihoterapia centrată pe client se aplică individual terapie, terapie de grup sau terapie de cuplu. Conținutul conversației este determinat de client. Terapeutul se adresează apoi conținutului special și îl susține pe client în explorarea sa. De asemenea, el oferă sugestii, care, totuși, nu sunt sfaturi. Terapeutul se străduiește să empatizeze cu clientul și să transmită căldură. Sinceritatea este, de asemenea, importantă. Nu este neobișnuit ca elementele altor metode de tratament să fie integrate în vorbi terapie. Astfel, psihoterapia centrată pe client nu se limitează întotdeauna la conversație. Potrivit studiilor, eficacitatea psihoterapiei centrate pe client a fost dovedită. Astfel, atât tratamentul individual, cât și terapia de grup, în majoritatea cazurilor conduce la o îmbunătățire a personalității, a relațiilor interpersonale și a bunăstării. Psihoterapia conversațională este utilizată pentru tratamentul bolilor psihice și psihosomatice sau atunci când clientul dorește să realizeze autorealizarea. Psihoterapia centrată pe client este potrivită atât pentru adulți, cât și pentru adolescenți. Vorbi terapia se efectuează o dată pe săptămână și durează aproximativ 60 de minute pe ședință.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Înainte ca psihoterapia centrată pe client să aibă loc, se recomandă să aveți conversații preliminare clarificatoare cu terapeutul. Astfel, clientul nu trebuie să înceapă tratamentul până când nu este absolut sigur că a găsit terapeutul potrivit. Nu este posibil să se spună exact dacă există riscuri sau contraindicații la psihoterapia conversațională. De exemplu, nu au existat până acum studii fiabile pe această temă. Prin urmare, în ciuda numeroaselor studii, există doar teste limitate ale procedurii. În unele cazuri, există avertismente că anumite obiective de tratament, cum ar fi flexibilitatea și disponibilitatea permanentă la schimbare, ar putea provoca nesiguranțe la unii clienți. Din punct de vedere etic, psihoterapia centrată pe client este considerată de neobservat și nu contrazice principiile umane. Mai mult, datorită atitudinii sale centrate pe client, psihoterapia conversațională manifestă un mare respect pentru clienți, precum și auto-reflecții ale acestora. Mai mult, clientul dobândește capacitatea de mai multă autodeterminare. Posibilele riscuri ale terapiei prin vorbire rezidă în principal în personalitatea terapeutului și a clientului. De exemplu, clientul nu va face progrese dacă nu este deschis la schimbare. Terapeutul trebuie să răspundă în mod constant în mod autentic și empatic pentru a evita deraierea tratamentului.
