Diagnostic diferentiat
Diagnostice diferențiale de tendovaginită includ diverse boli artritice și inflamația proceselor penisului (stiloidita). Boala cunoscută sub numele de stiloidită este una inflamatorie durere fenomen, care afectează în mod deosebit deseori os ale cubitusului, razei sau metacarpului. Similar cu tendovaginită, stiloidita se manifestă și prin apariția înjunghierii durere în încheietura zona.
În plus, mulți pacienți descriu o senzație dureroasă de presiune asupra procesului penisului afectat. În special, stiloidita ulnară, care afectează ulna osoasă, este considerată o diagnostic diferentiat la tendovaginită. În plus, pacienții care se plâng frecvent de reclamații în încheietura ar trebui luată în considerare zona diagnostic diferentiat a bolii articulare degenerative.
Boala articulară cunoscută sub termenul tehnic rizartroză afectează în principal încheietura și articulația șeii degetului mare și din acest motiv poate fi ușor confundat cu tendovaginita. Spre deosebire de tendosinovita, totuși, pacienții cu rizartroză suferă nu numai de înjunghierea tipică durere dar și de la umflături uneori severe în zona articulației afectate. În plus, funcția comună a pacienților afectați este sever restricționată.
În plus, diagnostic diferentiat de rizartroză se poate face cu ajutorul unui radiografie imagine în care pot fi observate semne clare de osteoartrita. Încheietura artroza este, de asemenea, considerat un diagnostic diferențial frecvent al tendovaginitei. În încheietura mâinii artroza există semne de uzură a cartilaj țesut pe articulație formând suprafețe osoase.
Cartilaj uzura poate avea multe cauze, dar la majoritatea pacienților nu se poate găsi niciun motiv pentru apariția încheieturii mâinii artroza. Principalele simptome includ durerea și umflarea în zona articulației afectate. În plus, mulți pacienți se plâng de limitări severe ale funcției articulare și prezintă, de asemenea, deformări vizibile.
Diagnosticul pentru abordarea tratamentului
În special în ceea ce privește diferitele cauze posibile ale tendovaginitei, diagnosticul joacă un rol decisiv în alegerea celei mai bune strategii posibile de terapie. În timp ce formele infecțioase pot fi tratate de obicei cu antibiotice, tipurile neinfecțioase de tendovaginită necesită un tratament mai extins. Cel mai important punct în diagnosticul tendovaginitei este o consultație cuprinzătoare medic-pacient (anamneză). Prin interogarea pacientului cu privire la calitatea, intensitatea și localizarea durerii, medicul curant poate obține deja primele indicații ale prezenței tendovaginitei. În plus, radierea durerii prin mușchiul adiacent tendonului inflamat este o caracteristică a tendovaginitei. Mai mult, testele speciale sunt de obicei efectuate pentru diagnostic, care indică prezența tendovaginitei cu probabilitate mare.
Toate articolele din această serie:
