Confruntarea cu demența: sfaturi pentru cei afectați
Diagnosticul de demență declanșează temeri, îngrijorări și întrebări pentru mulți dintre cei afectați: Cât timp pot continua să am grijă de mine? Cum ar trebui să mă ocup de simptomele demenței în creștere? Ce pot face pentru a le atenua?
În stadiile incipiente ale demenței, experiența a arătat că cei afectați se descurcă cel mai bine în viața lor de zi cu zi dacă sunt bine informați despre boală, se ocupă de aceasta în mod deschis și caută ajutor atunci când este nevoie.
Menținerea contactelor sociale și a hobby-urilor
Pentru a face față bine demenței, este important să rămâneți activ. Întâlnirile regulate cu prietenii, excursiile și hobby-urile care au fost cultivate înainte de diagnostic trebuie menținute cât mai mult timp posibil. Cei care sunt activi își pot păstra ceea ce au învățat mai mult timp și își pot antrena independența. Activitatea suficientă în timpul zilei asigură, de asemenea, un somn bun.
De asemenea, este logic să participați la grupuri recreaționale sau de bătrâni. În stadiile avansate de demență, cei afectați ar trebui să se alăture unui grup de îngrijire pentru pacienții cu demență.
La planificarea și organizarea timpului liber, cei afectați nu ar trebui să se suprasolicită: este mai bine să desfășurați mai puține ocupații pe timpul liber decât să vă grăbiți ziua de la o activitate la alta.
Adaptați activitățile și învățați lucruri noi
De exemplu, se poate prefera să citească povestiri și articole din ziare, să se ocupe de puzzle-uri mai ușoare sau să obțină modele mai ușoare cu componente mai mari.
Astfel de activități sunt un antrenament bun pentru creier și memorie. Cu toate acestea, pacienții cu demență nu ar trebui să se mențină doar la activități încercate și testate, ci și să învețe altele noi, cum ar fi dansul, muzică, pictură sau alcătuirea puzzle-urilor. La fel de utile sunt jocurile pentru pacienții cu demență, cum ar fi jocurile de salon (eventual simplificate), jocurile cu mingea sau jocurile de cuvinte (cum ar fi ghicitul sau completarea proverbelor).
Structurarea zilei
Confruntarea cu demența și simptomele acesteia este mai ușoară pentru cei afectați dacă își structurează bine ziua. Pentru toate activitățile precum dormitul, mâncatul, spălatul, mersul la plimbare, întâlnirea cu prietenii, sportul etc., oamenii ar trebui să se obișnuiască pe cât posibil cu orele fixe. Acest lucru ajută la orientare și evită stresul.
Rămâi mobil
Tratarea corectă a demenței permite multor persoane afectate să continue să conducă singuri gospodăria pentru o perioadă lungă de timp, de exemplu să gătească, să facă cumpărături, să spele rufele sau să lucreze în grădină. Dacă este necesar, rudele sau îngrijitorii pot oferi asistență.
Dacă mersul pe jos și statul în picioare cauzează probleme, plimbările și rulotele pot ajuta.
Mâncați o dietă echilibrată și beți din abundență
Dacă pacienții nu mănâncă o dietă echilibrată și beau prea puțin, acest lucru poate agrava simptomele demenței. Prin urmare, o dietă variată și un aport suficient de lichide sunt foarte importante.
Cu toate acestea, unii pacienți își pierd simțul gustului, plăcerea de mâncare și pofta de mâncare. Strategiile împotriva acestui lucru sunt condimentarea mai intensivă a alimentelor și mai multă varietate în meniu. Pot fi amplasate și boluri mici cu bucăți de fructe, legume și ciocolată prin casă. Acest lucru îi tentează pe pacienții cu demență să ajungă la el din nou și din nou. Cei care nu mai pot găti singuri au opțiunea de a comanda „mese pe roți”.
Cantitatea zilnică de băut trebuie să fie de cel puțin 1.5 litri, de preferință sub formă de supe, apă, sucuri sau ceai. Din nou, este logic să plasați sticle de băutură în mai multe locuri din casă.
Sfaturi împotriva uitării
Pacienții cu demență ar trebui să încerce să păstreze articolele importante de care au nevoie frecvent (chei, portofel, ochelari etc.) în același loc în orice moment. Numerele de telefon și adresele importante trebuie să fie întotdeauna la îndemână, de preferință atât într-un loc fix din casă, cât și în geantă/portofel.
Programările și datele trebuie introduse într-un calendar.
Este mai ușor pentru rude și îngrijitori să se ocupe de demență, la fel ca și pentru cei afectați, dacă știu despre tipul și evoluția posibilă a bolii. Există, de asemenea, alte sfaturi care pot îmbunătăți și facilita tratarea pacienților cu demență.
Comunicați corect
O bună îngrijire a demenței include o comunicare adecvată cu pacienții. Cu toate acestea, acest lucru devine din ce în ce mai dificil pe măsură ce boala progresează – pacienții sunt din ce în ce mai uituci, nu își mai pot aminti numele, datele, semnificațiile cuvintelor și adesea formulează propoziții lent. Acest lucru necesită multă înțelegere și răbdare din partea celorlalți.
Mementourile pot fi utile aici: de exemplu, informațiile despre rutina zilnică sau răspunsurile la întrebările frecvente ale pacienților (cum ar fi ziua săptămânii, locul în care locuiesc etc.) pot fi notate pe bucăți mici de hârtie. Aceste note pot fi apoi blocate în locuri frecventate, cum ar fi frigiderul sau ușa băii.
Un alt memento care poate facilita și promova comunicarea în demență este o carte de memorie. Fotografii cu evenimente importante și oameni din viața pacientului sunt înfipte în carte și dedesubt este scrisă o scurtă notă (tip de eveniment, nume etc.).
Când vorbiți cu pacienții cu demență, trebuie luate în considerare următoarele sfaturi de comunicare:
- Așteptați cu răbdare ca pacientul să răspundă la întrebări sau să răspundă unei cereri.
- Dacă este posibil, formulați întrebările astfel încât pacientul să poată răspunde „da” sau „nu”.
- Înainte de fiecare conversație, faceți contact vizual și adresați-vă pacientului pe nume.
- Vorbiți încet, clar și în propoziții scurte.
- Evitați remarcile ironice sau satirice – pacientul cu demență de obicei nu le înțelege.
- Repetați informațiile importante de mai multe ori, cum ar fi timpul de plecare la o programare la medic sau o plimbare.
- Evitați discuțiile.
- Ignorați pe cât posibil acuzațiile și reproșurile persoanei cu demență – deseori nu sunt destinate personalului, ci reflectă doar teama, frustrarea și neputința persoanei afectate.
- Nu oferiți mai mult de două opțiuni (cum ar fi alimente sau băuturi) - orice altceva va deruta pacienții cu demență.
Un model important de comunicare cu persoanele cu demență se numește validare: pacienții cu demență se încearcă să fie ajunși acolo unde sunt, ca să spunem așa. Se lasă în lumea lor și nu se îndoiește de opiniile și părerile lor. Este deci o chestiune de a aprecia și a lua în serios (= validare) pacientul cu demență.
Cât de mult ajutor este necesar – nu mai mult!
Cu toate acestea, este mai bine să nu luați totul de pe mâinile pacientului, ci să îi acordați timp să facă singur lucrurile. Acest lucru nu numai că antrenează creierul, dar și împiedică pacienții cu demență să se simtă tratați ca un copil.
De asemenea, nu este de mare ajutor să stai cu nerăbdare. Pacienții cu demență se simt apoi supuși unei presiuni suplimentare.
Stimularea simțurilor
Mirosurile familiare din trecut pot trezi amintiri despre care se credea că au fost îngropate. Acesta ar putea fi parfumul mamei cuiva sau mirosul de ulei de mașini dacă o persoană cu demență lucra într-un atelier de reparații auto.
Alți stimuli senzoriali (atingerea, gustul, vederea) pot, de asemenea, să stimuleze pacienții cu demență, să le ofere plăcere și să trezească amintiri.
Asigurați-vă propria ușurare
Răbdare, forță, timp, înțelegere – tratarea cu pacienții cu demență este obositoare și necesită foarte mult din partea membrilor familiei și a îngrijitorilor. Prin urmare, odihna regulată și ușurarea sunt foarte importante.
