Caracteristici speciale pentru bebeluși | scarlatină

Caracteristici speciale pentru bebeluși

Stacojiu febră afectează în primul rând copiii cu vârste cuprinse între patru și zece ani. Stacojiu febră la copii este extrem de rar. Cu toate acestea, bebelușii pot suferi și de stacojiu febră.

Riscul de infectare de către frații la vârstă mică care sunt afectați de scarlatina este deci destul de real. Pe scurt, scarlatina afectează atât copiii, cât și copiii mici și adulții. Deoarece bebelușii nu își pot comunica simptomele, părinții ar trebui să fie deosebit de atenți.

Pe lângă simptomele tipice ale scarlatina cum ar fi erupții cutanate, amigdale groase, febră și frisoane, bebelușii pot prezenta alte semne. Acestea includ neliniște generală și refuzul de a bea. Dacă aveți semne ale bolii, ar trebui să vă duceți copilul la un medic pediatru.

Pediatrul poate diagnostica scarlatina și o poate trata cu antibioticul adecvat, penicilină. Penicilină este, de asemenea, bine tolerat de copii și, prin urmare, poate fi utilizat pentru tratarea scarlatinei. Un copil se infectează cu boala scarlatină prin absorbția picăturilor mici de lichide corporale (de ex salivă) a unei persoane bolnave prin aer (infecție cu picături).

Odată ce agentul patogen a fost absorbit, durează aproximativ o săptămână (2-8 zile) pentru ca boala să izbucnească (perioada de incubație). Scarlatina, durerea în gât, cefaleea și febra mare sunt simptome tipice ale scarlatinei, iar copilul se simte foarte rău. Curând după aceea, o erupție cutanată se dezvoltă din trunchiul inferior cu mici pete roșii, care pot provoca și mâncărime.

La cabinetul medicului, o inflamație purulentă pronunțată a amigdalelor și o roșeață puternică a gatul devine evident. După administrarea unui antibiotic, copilul se simte curând mai bine, de obicei nu mai este contagios la 24 de ore după începerea terapiei și după aproximativ o săptămână scarlatina este complet vindecată. Această boală foarte frecventă la copii duce rar la complicații, cum ar fi inflamația inimă mușchi (miocardita), inflamație a urechea medie (otită medie) sau acumularea de puroi în spatele amigdalelor (pertonsillar abces). Boli secundare, cum ar fi acută febră reumatică or rinichi boala (glomerulonefrita) apar, dar nici nu sunt frecvente.