Terapia cu traume imaginative psihodinamice: tratament, efecte și riscuri

Imaginativ psihodinamic Terapia traumei (PITT), potrivit psihanalistului german Luise Reddemann, este conceput în primul rând pentru a trata persoanele cu sechele complexe de traume. Se bazează pe concepte psihanalitice. Din 1985, PITT a apărut ca o procedură în care terapeuții își asumă un rol însoțitor, în primul rând pentru a dezvolta și promova abilitățile pacientului de auto-acceptare, auto-calmare și auto-consolare.

Ce este terapia traumei imaginative psihodinamice?

Imaginativ psihodinamic Terapia traumei (PITT) este un psihodinamic psihologic de profunzime pe termen scurt psihoterapie. Este o metodă frecvent utilizată astăzi în țările vorbitoare de limbă germană pentru pacienții cu modele complexe de tulburări posttraumatice în tratamentul internat. PITT s-a dezvoltat din necesități legate de practică și a fost influențat de alte proceduri. Astfel, procedurilor psihoterapeutice li se pot oferi posibilități de aplicare adaptate la traume. Preocuparea centrală a PITT este în primul rând îmbunătățirea autoreglării pacientului.

Funcția, efectul și obiectivele

Imaginativ psihodinamic Terapia traumei (PITT) este o metodă de terapie destul de blândă, care a fost concepută special pentru persoanele care au fost rănite profund și, prin urmare, traumatizate de violența fizică sau psihologică. Traumele rămân în memorie, determinând pacienții să sufere de traumatism cronic stres. Deoarece acestea sunt asociate cu sentimente foarte puternice, ele sunt adesea despărțite (disociere). În acest fel, se presupune că egoul său este protejat de a fi copleșit de prea multe sentimente negative. Cu toate acestea, trauma nu este rezolvată în acest proces. PITT poate îmbunătăți propriul sentiment de securitate și stabilitate psihologică. Pacienții ar trebui să aibă posibilitatea de a controla mai bine și de a integra efectele care apar în loc să provoace scindări suplimentare. Astfel, se poate evita retraumatizarea ulterioară. O mare parte din pacienții cu tulburări de personalitate sunt preocupați de traume relaționale. Aceasta înseamnă mai mult decât un eveniment traumatic. Mai degrabă, este de obicei o relație tulburată cu persoane semnificative centrale din mediul pacientului pe o perioadă lungă de timp. Modelele de relație din vremuri anterioare sunt retrăite în relațiile actuale. În special experiențele traumatizante de atașament dezvoltă deseori mecanisme de autoreglare perturbate. Se dezvoltă mecanisme de apărare împotriva anumitor sentimente, care la rândul lor influențează percepția mediului și percepția de sine. Dorințele și dorințele proprii sunt suprimate. În prezent, se presupune că chiar și stilurile de atașament nesigure sau dezorganizate pot fi dezvoltate ulterior într-un atașament sigur. Acest lucru necesită o relație terapeutică de încredere și consolidare, precum și promovarea puterilor de autoreglare ale pacientului. Terapeutul însoțește acest proces și preia rolul de asistent de regie. Pacienții ar trebui să coopereze activ în redescoperirea puterilor lor ascunse. În PITT, abordările de consolidare a ego-ului ar trebui să preceadă munca reală a visului. Împărțirea anumitor sentimente ale pacientului traumatizat este utilizată ca factor stabilizator. Pacientul trebuie învățat prin intermediul imaginației, adică a puterii imaginației, că sentimentul despărțit este util și util și că ar trebui să ia legătura cu el din nou. Părțile împărțite se numesc copil interior în terapie, care se mai numește și părțile copilărești sau rănite ale pacientului. Aceste părți necesită, cum este cazul unui copil adevărat, securitate, protecție, atenție și sprijin. Numai așa se pot dezvolta în părți sănătoase și este posibil să se distanțeze în mod conștient de ele în exerciții imaginative. Imaginația este potrivită pentru a conecta mintea și sentimentele și, de asemenea, pentru a lua în considerare corpul în lucrarea terapeutică fără a o atinge. Se pune accent pe conștientizarea și recunoașterea conștientă a nevoilor corporale. Acest lucru îl ajută pe pacient să se angajeze în mai multe sentimente și idei vindecătoare. Această fază a terapie se mai numește faza de stabilizare sau faza de întărire a ego-ului. Abia după aceasta urmează faza confruntării efective cu trauma, în care este procesată. Pacientul ar trebui să acționeze de la o distanță sigură. În acest scop, el își imaginează, de exemplu, că urmărește evenimentele din aer sau ca cinefil pe un ecran. În acest fel, este posibil să se confrunte cu trauma fără a trezi din nou sentimentele stresante. În cele din urmă, a treia fază a integrării se referă la confruntarea cu stres-provocarea unor sentimente precum rușine sau vinovăție, iertarea în acest proces și stabilirea păcii cu ei. Din nou, sunt folosite imaginațiile, imaginile și ritualurile. Mai târziu, se așteaptă ca pacientul să aplice singur exercițiile învățate și în mod ideal această voință conduce la o participare împlinită din nou la viață. Metodele traumei imaginative psihodinamice Terapie sunt utilizate în psihotraumatologie pentru post-traumatic stres tulburare, tulburare complexă de stres post-traumatic și limită tulburare de personalitate și poate fi combinat cu diferite alte forme de terapie. PITT a fost dezvoltat special pentru durate scurte de tratament, cum ar fi îngrijirea ambulatorie a spitalului. Terapeutul pentru copii și adolescenți, Andreas Krüger, a adaptat PITT pentru tratamentul copiilor și adolescenților traumatizați (PITT-KID).

Riscuri, efecte secundare și pericole

Până în prezent, s-au efectuat puține cercetări privind eficacitatea terapiei psihodinamice cu traume imaginative. Dovezi ale eficacității PITT au fost găsite într-un studiu. Grupul de pacienți tratați a prezentat o rezistență semnificativ mai mare decât un grup de pacienți care au primit tratament psihoterapeutic și psihiatric. Eficacitate mai mare a fost demonstrată în special la pacienții traumatizați cronic. Din cauza lipsei de studii, eficacitatea PITT și indicația sa specifică de vindecare în tratamentul pacienților grav traumatizați nu s-a bazat până acum pe dovezi empirice. Cu toate acestea, această metodă terapeutică s-a dovedit în practică. Caracteristicile speciale ale PITT sunt întărirea resurselor, valoarea ridicată a relației terapeutice și planificarea și implementarea tratamentului individual. Nu există dovezi de riscuri, efecte secundare sau pericole.