Sinonime în sens larg
Terapie cancer de prostată, CA de prostată, tumoră de prostată
Introducere
Tipul de tratament este determinat nu numai de stadiul tumorii și de gradul malign al țesutului (diferențierea), ci și de nivelul general condiție și vârsta pacientului afectat. În cazul unui localizat de prostată carcinom, tratamentul este, de obicei, și local, adică se efectuează o intervenție chirurgicală sau radioterapie. Un stadiu avansat necesită tratament sistemic (care afectează întregul corp), cum ar fi terapia hormonală (anti-androgenică) (vezi mai jos).
Așteptare controlată
Dacă este o tumoare foarte mică, bine diferențiată (T1; G1 = malignitate scăzută) la un pacient foarte vechi, fără simptome, a cărui speranță de viață a fost deja redusă semnificativ de alte afecțiuni preexistente, se poate renunța la terapie, deoarece pacienții afectați vor muri cel mai probabil nu din cauza consecințelor de prostată cancer dar din alte condiții preexistente (de ex inimă insuficiență, boli coronariene etc.). În plus, tratamentul cu toate reacțiile adverse posibile ar reduce și mai mult speranța de viață de prostată cancer.
Îndepărtarea radicală a prostatei (prostatectomie)
Îndepărtarea completă a prostatei, inclusiv a capsulei și a veziculelor seminale adiacente, reprezintă standardul de aur terapeutic în Germania pentru prostata localizată și bine diferențiată cancer. Cu toate acestea, ar trebui să fie efectuat numai dacă nu este îndepărtat sau limfă nod metastaze sunt prezente și tumora este încă limitată la prostată. Accesul chirurgical se efectuează deasupra os pubian sau direct la bazin.
O procedură de „tehnică a găurii cheii” (laparoscopie) este, de asemenea, testat în studii. Există două riscuri majore asociate cu această operațiune. Primul este incontinenta urinara, adică incapacitatea de a „reține apa”.
Temporar incontinenta urinara este frecventă imediat după operație. Regresia acestui simptom este posibilă ulterior. În cel mai rău caz, însă incontinenţă poate persista.
Al doilea este disfuncție erectilă, adică incapacitatea de a realiza o erecție. Libidoul (senzația de plăcere) și capacitatea de orgasm nu sunt afectate. Deși ejacularea se pierde, rigidizarea membrelor este cea mai frecvent afectată (în 50% din cazuri). Procedurile chirurgicale care economisesc nervii încearcă să evite acest lucru și să mențină potența. Complicațiile mai puțin frecvente sunt post-sângerarea, strictura (cicatrici) sau inflamația epididim.
