Pentru un copil, jocul reprezintă un rol crucial în dezvoltarea acestuia. Prin jocuri, este provocat și încurajat, motiv pentru care joacă terapie a fost folosit și dezvoltat ca abordare de vindecare pentru diferite tulburări încă din 1920. În funcție de tipul de terapie, sunt abordate domenii specifice.
Ce este terapia prin joc?
Joaca terapie este o abordare psihanalitică utilizată în psihologia copilului. A fost dezvoltat în primul sfert al secolului al XX-lea de psihanalistul Hermine Hug-Hellmuth. Terapia prin joc este o abordare psihanalitică utilizată în psihologia copilului. A fost dezvoltat în primul sfert al secolului al XX-lea de psihanalistul Hermine Hug-Hellmuth. În anii următori a fost adoptat și dezvoltat în continuare de diverse persoane. Corpul copilului este stimulat să se vindece în cadrul diferitelor jocuri ca măsură terapeutică. Procedând astfel, pacienții își urmează în mod natural instinctul de joc înnăscut, care contribuie la dezvoltarea lor și servește la formarea unor trăsături de caracter diferite. De asemenea, promovează învăţare comportament. Copiii învață despre ei înșiși și mediul lor prin joc și îi stimulează creier. În acest fel, copilul memorie este stimulat și copiii învață să se exprime. Dificultăți în copilărie care nu poate fi stăpânit de părinți conduce la probleme psihologice. Adesea părinții nu sunt capabili să facă față acestor probleme singuri. Acesta este locul în care terapia prin joc poate ajuta, deoarece părintele sau tutorele învață și modul particular de exprimare al copilului lor. În plus, terapeutul poate folosi jocul pentru a determina dacă este nevoie de terapie mai lungă. Pentru copiii până la adolescență, terapia prin joc este metoda aleasă pentru a se exprima non-verbal, precum și pentru a face față gândurilor pe care altfel nu le exprimă.
Funcția, efectul și obiectivele
Obiectivele terapiei prin joc sunt, pe de o parte, reducerea comportamentelor nevrotice și dobândirea de noi cunoștințe. Pe de altă parte, copilul își trezește abilitățile și învață să-și exprime sentimentele în cuvinte. În plus, există învăţare de apreciere și acceptare a propriului eu. Un alt obiectiv este dezvoltarea de strategii pentru rezolvarea problemelor și formarea stabilității emoționale. Terapia prin joc este utilizată, de exemplu, atunci când copiii suferă de întârzieri sau încetiniri ale dezvoltării. În plus, există adesea probleme emoționale și psihosomatice. Acestea se manifestă într-un comportament anxios, agresiv sau adesea timid. Copiii par neliniștiți, agitați sau refuză să se angajeze cu totul în activități. Emoţional stres poate să conduce la cronic durere abdominală și dureri de cap, pentru care nu se poate găsi de obicei nici o cauză fizică. În funcție de vârstă, copiii afectați pot defeca sau se pot uda din nou, chiar dacă au trecut cu mult de această vârstă. Terapia prin joc este folosită și pentru dificultăți sociale. Copiii afectați se joacă rar, au de obicei puțini prieteni și au dificultăți în abordarea altor copii. Nu știu cum să se comporte față de ceilalți și adesea au probleme cu respectarea regulilor. La școală, pot fi străini, iar acasă, de exemplu, există rivalități puternice cu frații. Motivele problemelor emoționale pot fi multiple. Situațiile domestice dificile sunt adesea responsabile. Acestea includ separări sau divorțuri ale părinților, precum și mutări sau pierderi cu care trebuie să facă față. Dacă copilul însuși este bolnav sau o persoană apropiată este bolnavă, acest lucru înseamnă sever stres, care poate conduce la apatie sau agresivitate. În afara casei, agresiunea și violența la școală pot fi, de asemenea, motivul problemelor de comportament. Pentru a afla nu numai aceste lucruri, ci și pentru a găsi posibile Soluţii, diferite tipuri de joc sunt utilizate în terapie. Acestea includ diferite tipuri de joc funcțional, care este utilizat cu sugari și copii mici. Aici, noi abilități sunt dobândite prin repetarea secvențelor de acțiune. O altă opțiune este așa-numitul joc de simboluri, în care comportamentele sau obiectele trebuie memorate. Sarcina de a imita părinții este, de asemenea, posibilă, în care trebuie să se desfășoare acțiuni fictive. În plus, în jocul de construcție copilul învață să se organizeze, să învețe eșuând și să experimenteze. În plus, învață comportamente sociale prin jocul de rol. Acest lucru se realizează de obicei prin jocuri medic sau tată-mamă-copil, în care copilul își asumă unul dintre roluri. Acesta este un mod de a procesa experiențe pozitive și negative și de a oferi terapeutului indicii privind dificultățile. În jocurile de regulă, copiii învață să rămână la acorduri. De asemenea, ei învață să facă față frustrării și să dezvolte o înțelegere a binelui și a răului. Condiția prealabilă pentru jocul de regulă este abilitatea de a se exprima în mod adecvat verbal sau nonverbal. Majoritatea acestor abordări sunt folosite și de educatori speciali și educatori curativi.
DESCRIERE
Terapia prin joc are câteva caracteristici speciale. În primul rând printre acestea se numără absența unei atmosfere de terapie. Copiii supuși tratamentului psihologic se simt adesea presați sau intimidați. Pe de altă parte, în terapia prin joc, aceștia se pot relaxa și uita rapid de terapia în sine. De asemenea, le este mai ușor să se conecteze cu terapeutul. Prin diferitele jocuri, bucuria și emoția, precum și curiozitatea sunt trezite în mod natural. Acest lucru ajută la dezvoltarea naturală a copilului și oferă posibilitatea desfășurării. Caracteristicile terapiei prin joc sunt, de exemplu, desensibilizarea prin jocuri de repetare, uitând de timp și de implicarea cu mediul. Stima de sine este întărită, iar jocul servește drept ieșire pentru sentimentele reînnoite. De asemenea, îi învață pe copii să se articuleze și să se exprime în limbaj. Ca urmare, problemele pot fi tratate și rezolvate mai bine.
