O ruptură a ligamentului incrucisat este una dintre cele mai frecvente leziuni sportive. Există 2 ligamente încrucișate în genunchi, anterior și posterior ligamentului incrucisat. Anteriorul ligamentului incrucisat trage de la suprafața exterioară a condilului medial către suprafața interioară a condilului lateral și inhibă hiperextensie a articulatia genunchiului.
Ligamentul încrucișat posterior trage de la suprafața exterioară a condilului lateral spre suprafața interioară a condilului medial și inhibă hiperextensie a articulatia genunchiului. Ambele ligamente încrucișate asigură împreună propriocepție în articulația însăși, adică pentru senzația poziției articulației și stabilizarea articulatia genunchiului în timpul mișcării. Imediat după vătămare, este important să se imobilizeze picior și să aibă un examen direct în spital. În majoritatea cazurilor, intervenția chirurgicală este necesară deoarece mușchii din jurul genunchiului nu sunt suficient de puternici pentru a compensa lipsa de stabilitate.
Fizioterapie după operație
În faza incipientă după operație, trebuie luată în considerare tendința articulației genunchiului de a se umfla. Deoarece este o articulație foarte sensibilă, există adesea o mulțime de umflături, care previne mobilitatea și crește durere. limfă drenajul sau anumite prinderi decongestionante pot fi utilizate pentru a trata această umflare.
În plus, pacientul însuși ar trebui să pună al său picior sus și răcește-l mult. Exercițiile inițiale de tensiune pot fi efectuate activ prin apăsarea spatelui genunchiului și tragerea rotula (rotula) spre trunchi. Pentru a preveni lipirea nișelor din articulația genunchiului, rotula trebuie mobilizată direct în toate direcțiile.
Acest lucru se face pasiv de către pacient sau activ prin împingerea în jos a gol al genunchiului. Mișcarea este prescrisă de chirurg. Learning a umbla cu cârje este la fel de important pentru faza incipientă.
Pacientul ar trebui să fie atent la o rulare adecvată peste degetul mare și la sarcina parțială existentă. În faza ulterioară a vindecarea ranilor, sarcina poate fi mărită și mobilitatea poate fi dezvoltată în măsura maximă posibilă. Tehnici terapeutice manuale, cum ar fi alunecarea tibiei înainte și înapoi în raport cu coapsă os, poate îmbunătăți mișcarea.
Realizarea unei extensii finale este extrem de importantă pentru un model de mers fiziologic. Mobilitatea este deosebit de importantă pentru sportivii competitivi, deoarece aceștia trebuie să poată exercita o tensiune optimă asupra corpului. Dacă mușchii sunt scurtați, aceștia sunt întinși cu atenție.
Dacă există durere direct la genunchi, se poate utiliza un tratament cu gheață și tracțiune pentru a reduce presiunea în genunchi. Daca exista durere în zona atașamentelor sau mușchilor tendonului, acest lucru poate fi atenuat prin tehnici de țesut moale și frecare transversală. În general, aplicații și tratamente termice în zona coloana toracică sunt potrivite pentru a obține o amortizare a simpaticului sistem nervos (= parte a sistemului nervos autonom).
Toate articolele din această serie:
