Ligamentului incrucisat

Corpul uman are două ligamente încrucișate la fiecare genunchi: un ligament încrucișat anterior (ligamentum cruciatum anterius) și un ligament încrucișat posterior (ligamentum cruciatum posterius). Ligamentul încrucișat anterior își are originea în partea inferioară a articulatia genunchiului, tibia și se extinde până la partea superioară a articulației, femurul. Acesta merge de la centrul frontal al așa-numitului platou tibial (Area intercondylaris anterior tibiae) până la partea exterioară a coapsă os.

Aceasta formează doi stâlpi în zona articulatia genunchiului, ca și cum ar fi, cu ligamentul încrucișat anterior trăgând spre stâlpul exterior (condyle lateralis femoris) și atașându-se la partea interioară acolo. Ligamentul încrucișat posterior este mai puternic decât ligamentul încrucișat anterior și provine din stâlpul interior al condilului femural (Condylus medialis femoris), din interiorul căruia se extinde până la centrul posterior al platoului tibial (Area intercondylaris posterior tibiae). Ligamentele încrucișate în întregime servesc la stabilizarea articulatia genunchiului pentru a păstra os implicat - tibia și femurul - în poziție.

Ei au, de asemenea, sarcina de a ghida mișcările rotative (rotație) atunci când articulația genunchiului este îndoită. În special, ligamentele încrucișate sunt utilizate pentru a inhiba rotația interioară excesivă (rotația internă). Lacrimile ligamentului încrucișat sunt printre cele mai frecvente leziuni ale ligamentului la genunchi, prin care ligamentul încrucișat anterior este de obicei afectat.

În Germania, există aproximativ 30 de rupturi ale ligamentului încrucișat la 100,000 pe an. Rupturile ligamentului încrucișat sunt cauzate de forțe mai puternice decât puterea sau extensibilitatea ligamentelor. Tipice sunt leziunile acute în timpul sportului (de ex funcţionare sau alergare), deoarece ligamentele încrucișate se pot rupe cu ușurință datorită mișcărilor de rotație rezultate în articulația genunchiului în combinație cu flexia spre interior (stres valgus) sau spre exterior (stres varus).

Alte mișcări care pot provoca o ruptură a ligamentului încrucișat sunt flexia excesivă sau extensia articulației genunchiului. Nu numai leziuni sportive, dar și accidentele de circulație pot provoca o ruptură a ligamentului încrucișat. Tipice sunt traumele cu impact asupra genunchiului (vătămarea tabloului de bord) în care genunchiul îndoit al șoferului sau al pasagerului lovește tabloul de bord cu o forță atât de mare, încât de obicei rezultă un rupt ligament încrucișat.

Un ligament încrucișat rupt se manifestă sub formă de durere, umflături, revărsat sângeros al articulațiilor (hematom) și afectarea stabilității genunchiului. De obicei, așa-numitele fenomene ale sertarului pot fi detectate la persoana afectată, prin care cel mai jos picior este deplasabil spre coapsă.