Cursuri deschise

Definiție

În știința educației nu există o definiție precisă pentru predarea deschisă. De regulă, se înțelege că învăţare procesul este complet modelat și determinat de elevii înșiși. Nu este o învățătură frontală tradițională, în schimb, profesorul rămâne mai mult în fundal și sprijină elevii în auto-organizare învăţare.

Aceasta înseamnă că elevii lucrează ei înșiși la conținut, în funcție de interesele și abilitățile lor individuale. În acest fel, se garantează o orientare puternică a lecțiilor către elev. În plus, studentul poate alege dintr-o selecție de învăţare materiale, materialul de învățare care corespunde tipului său de învățare.

Deci, dacă elevii învață deosebit de bine despre auz, materialul de învățare le este disponibil într-o versiune ascultătoare. Acest lucru creează condiții optime de învățare pentru elev. În rezumat, se poate spune că instruirea deschisă este o formă de instruire în care fiecare elev își poate alege în mod liber timpul, locația și conținutul de învățare.

Depinde de student să decidă ce metodă folosește și dacă aceasta are loc în munca individuală sau în grup. Falko Peschel (* 20. 01.

1965), profesor și educator german, a definit principiul învățământului deschis și l-a modelat într-un mod special. În centrul instruirii deschise se află centricitatea elevilor, adică învățarea autodeterminată de către elevi, prin care ei înșiși decid ce vor să învețe, când, cum, unde și cu cine. La Peschel, copilul este eliberat de specificațiile materiale ale profesorului; în schimb, materialele și profesorul trebuie să se adapteze copilului.

Ca bază pentru determinarea gradului de deschidere în predare, el numește cinci dimensiuni, fiecare dintre ele putând fi specificate în șase niveluri.

• Prima dimensiune este deschiderea organizațională. Aici se poate pune întrebarea dacă elevul determină el însuși condițiile cadru de învățare, adică timpul, locul sau forma socială.
• Următoarea dimensiune, deschiderea metodologică, indică dacă elevului i se permite să determine el însuși calea de învățare.
• În dimensiunea deschiderii conținutului, se evaluează dacă materialul de învățare din curriculum este deschis.
• Dimensiunea deschiderii sociale determină deschiderea interacțiunii sociale. Aceasta implică luarea deciziilor în ceea ce privește managementul clasei, întregul proces de predare, planificarea lecțiilor și procesul concret de predare.
• Ultima dimensiune este aceea a deschiderii personale. Accentul se pune pe relațiile dintre profesori și elevi și între copiii înșiși.