Cum sunt tratate problemele de comportament la copii?
Comportamentul vizibil nu este în primul rând o boală. În consecință, nu poate fi „vindecat” sau tratat cu medicamente. În tratamentul unei tulburări de comportament, psihoterapie și terapia comportamentală sunt prima prioritate.
Drogurile au aici, spre deosebire de ADHD, aproape nici o semnificație. Nu numai terapia copilului este deosebit de importantă, ci și cea a părinților și a profesorilor săi, deoarece aceștia joacă un rol decisiv în succesul terapiei. În seminarii, li se arată cum să ofere ordine și stabilitate copilului și cum să promoveze un comportament pozitiv și să prevină comportamentul negativ.
Copiii ar trebui să învețe să respecte regulile și să se integreze în viața școlară. Acest lucru funcționează, de exemplu, prin stabilirea unor structuri și proceduri clare, prin implicarea activă a acestora în activitățile școlare, prin retragerea atenției în cazul unui comportament inadecvat și prin recompensarea unui comportament pozitiv. În plus, trebuie asigurată bunăstarea psihologică a copilului și trebuie tratate orice probleme.
Procedura exactă variază de la copil la copil și depinde de cauza comportamentului vizibil. Este important să abordăm fricile și grijile, să promovăm talentele și stima de sine și să arătăm copilului beneficiile integrării. Comportamentul vizibil poate fi tratat și în contextul intervenție timpurie.
Prognoză
Prognosticul variază de la caz la caz și depinde puternic de cauzele tulburărilor de comportament, de severitatea acestora și de modul în care sunt tratate. Dacă cauza poate fi găsită și eliminată, copiii se reintegrează de obicei în școală și în viața de familie fără probleme. Dacă cauza rămâne sau dacă tulburarea de comportament este prezentă de mult timp, interacțiunea predominant negativă cu copilul are un efect asupra psihicului său.
Dacă copiii sunt etichetați drept „tulburători”, aceștia rămân de obicei în acest tipar. Aproape toate anomaliile comportamentale se opresc la un moment dat, deoarece oricum nu mai ating efectul dorit la maturitate. Din păcate, acest lucru nu înseamnă că nu este necesară nicio terapie. Copiii netratați, care nu au învățat să facă față problemelor lor declanșatoare și cărora nu li s-a acordat o structură suficientă, riscă să dezvolte probleme psihologice, cum ar fi depresiune mai târziu. Depistarea precoce și tratamentul terapeutic pot contracara acest lucru.
Toate articolele din această serie:
