Diverse metode psihoterapeutice sunt rezumate sub termenul corp psihoterapie. Acestea tratează în mod egal experiența psihologică și fizică a persoanei.
Ce este psihoterapia corporală?
Termenul de corp psihoterapie servește ca termen colectiv pentru metodele de psihoterapie care implică corpul în tratament. Termenul de corp psihoterapie servește ca termen colectiv pentru metodele de psihoterapie care implică corpul în tratament. În acest proces, sentimentele sunt exprimate prin corp. Psihoterapia corporală se mai numește psihoterapie orientată spre corp. În psihoterapia corporală, se presupune că psihicul și corpul nu pot fi separate unele de altele și reprezintă o unitate. Diferitele metode psihoterapeutice orientate spre corp au o orientare psihologică sau umanistă de profunzime comună una cu alta. Astfel, ei folosesc percepția corpului ca o oportunitate de a descoperi procesele inconștiente ale psihicului. În acest proces, aceste procese sunt conștientizate. În centrul tratamentului se află senzația corpului în timpul cursului terapie. Psihoterapia corporală își are originea în psihanaliza de la începutul secolului al XX-lea, precum și în mișcările de reformă ale dansului și gimnasticii. Profesorul german de gimnastică Elsa Gindler (20-1885) a exercitat o puternică influență asupra metodei. La fel s-a întâmplat și cu psihanalistul austriac Wilhelm Raich (1961-1897), care a pus bazele psihoterapiei corporale odată cu dezvoltarea vegetoterapiei. Până în anii 1957, însă, psihoterapia orientată spre corp a dus mai degrabă o existență umbroasă în lumea medicală. Cu toate acestea, datorită noilor rezultate ale cercetărilor neuroștiințifice, interesul pentru procedurile psihoterapiei corporale a crescut în ultimii ani.
Funcția, efectul și obiectivele
Psihoterapia corporală își propune să trateze psihicul și corpul în același timp. În acest fel, conflictele interioare ale pacientului pot fi rezolvate mai eficient. Conform psihoterapiei orientate spre corp, corpul uman, mintea și spiritul nu există separat, ci ca o unitate. Terapie direcțiile, care se află sub influența psihologiei profunde, pleacă de la efectele proceselor psihologice inconștiente asupra gândirii, simțirii și acțiunii umane. Dacă cineva reușește să conștientizeze procesele inconștiente, aceasta constituie o condiție de bază importantă pentru procesul de vindecare. Astfel, psihoterapia corpului își propune să aibă acces la inconștient prin intermediul corpului. În psihoterapia orientată spre corp, se presupune că în corpul unei persoane adulte există date emoționale care provin din timpuriu copilărie. Acestea pot fi credințe de bază, care includ, de exemplu, credința că cineva nu este suficient de bun. Potrivit psihoterapiei corporale, corpul uman stochează aceste convingeri de bază, care determină convingerile continue ale persoanei despre lume. Această credință de bază persistă indiferent de ceea ce persoana a realizat deja sau de ceea ce a fost recunoscut de mintea persoanei. Potrivit psihoterapiei corporale, o credință care a fost ancorată emoțional poate fi schimbată numai prin alte experiențe care au loc la un nivel fizic resimțit. Experiența alternativă direct bazată pe realitate este numită și „antidot”. De exemplu, o persoană care anterior credea că nu este suficient de bună crede că este suficient de bună până la urmă din cauza antidotului. Există o mare varietate de tehnici în psihoterapia corporală, ceea ce le face să nu fie ușor de urmărit. În total, se disting trei categorii tehnice diferite. Acestea includ lucrul cu ajutorul atenției corporale, lucrul cu exerciții fizice și lucrul prin atingere fizică. În funcție de metoda de psihoterapie orientată spre corp, tehnicile individuale diferă. De exemplu, există atingeri extrem de blânde ale corpului, dar și proceduri masive. Toate servesc pentru a aduce schimbări fizice, precum și conștientizare. În cadrul exercițiilor fizice, printre altele, stres se iau poziții, în care are loc o tensiune puternică. Există și experimente minimaliste. În acestea, terapeutul examinează efectele pe care chiar și cele mai mici modificări ale corpului le au asupra conștiinței persoanei. Atenția corporală este atunci când atenția pacientului este concentrată atât pe experiența interioară, cât și pe cea fizică. Mindfulness este o stare de conștiință în care pacientul devine martor al experienței actuale fără a face o judecată interioară. Există numeroase metode orientate spre corp care intră sub psihoterapia corporală. Acestea includ psihoterapia lui Albert Pesso, Corpul structural Terapie (SKT), Psihologie biodinamică și caroserie, analiză bioenergetică și psihoterapie corporală integrativă. Alte metode includ vegetoterapia, funcțională relaxare, psihoterapie corporală analitică și psihoterapie corporală bazată pe psihologia de profunzime.
Riscuri, efecte secundare și pericole
Efectele secundare ca și în alte metode psihoterapeutice, în care se iau medicamente, nu există în psihoterapia corporală. Astfel, în majoritatea metodelor, nu se iau medicamente. Cu toate acestea, există un anumit risc de efecte secundare la unii pacienți, cum ar fi pacienții cu anxietate sau persoanele care suferă depresiune. Astfel, orice psihoterapie interferează cu încurcăturile de obicei complicate ale pacientului. În consecință, există riscul să apară plângeri psihologice suplimentare sau să fie adăugate altele noi. Uneori, cei afectați se simt, de asemenea, copleșiți sau dependenți de terapeutul lor. Unele persoane au confuzie sau epuizare după ce au participat la o sesiune. O altă problemă este eficiența metodelor psihoterapeutice individuale ale corpului, care variază de la o metodă la alta. În Germania, psihoterapia corporală nu este încă una dintre metodele recunoscute de lege sănătate fonduri de asigurare care respectă ghidurile de psihoterapie. Din acest motiv, psihoterapia orientată spre corp nu este facturată ca o singură procedură în această țară. Cu toate acestea, terapeuților li se permite să încorporeze elemente individuale ale psihoterapiei corporale în munca lor.
