Rubeola la adulți - Care sunt caracteristicile speciale? | Rubeolă

Rubeola la adulți - Care sunt caracteristicile speciale?

Întrucât rubeola este un tipic copilărie boală, este foarte rară la adulți. Cu toate acestea, adulții nevaccinați sunt la fel de sensibili la infecție ca și copiii. Există un pericol special pentru copiii nenăscuți ai femeilor însărcinate nevaccinate care sunt infectate rubeola.

rubeolă la adulți, ca și la copii, este, de asemenea, destul de nespecific. Primele simptome sunt răcelile clasice, cum ar fi răceala, dureri de cap, membre dureroase și temperaturi ușor ridicate. Astfel, în jumătate din cazuri, infecția cu rubeolă a scăzut deja.

Cealaltă jumătate dintre cei afectați prezintă și alte simptome, cum ar fi umflarea limfă noduri sau erupția tipică fină cu pete fine care se răspândește din cap (de obicei în spatele urechilor) la corp. Anumite complicații apar mai frecvent la adulți decât la copii. Cu toate acestea, acestea sunt încă foarte rare în general.

Acestea includ dureri articulare (artralgie) și inflamație a articulații (artrită), care poate fi observat și la copiii mai mari. În plus, există cazuri în care există o invazie a celor inferioare tractului respirator în sensul bronșitei. O răspândire la creier (encefalită) și către pericard or inimă muschiul este, de asemenea, posibil.

Diagnostic

Simptomele clinice nu sunt adesea caracteristice bolii rubeolice. Deoarece virusul în sine este dificil de detectat, se efectuează detectarea anticorpilor rubeolei: Dacă IgM anticorpi (vedea: sistemului imunitar) împotriva virusului rubeolei sunt prezente în sânge, aceasta indică o infecție actuală cu rubeolă, dar nu este concludentă, deoarece concentrația de anticorpi IgM poate fi crescută și de alte boli virale sau poate fi crescută mult timp după o infecție trecută și calmată (până la un an după boala rubeolei ). Pentru a confirma sau a exclude boala rubeolei, două sânge probele trebuie prelevate la intervale de 14 zile și trebuie efectuat un test pentru anticorpul IgG împotriva rubeolei.

Această procedură este utilizată în principal în timpul sarcină: Dacă se suspectează infecția cu rubeolă a copilului nenăscut, două sânge trebuie luate probe pentru a determina concentrația IgG (= determinarea titrului IgG). Dacă valorile determinate arată că mama este imună la virus, infecția copilului nenăscut este exclusă. Este necesară o metodă invazivă pentru a detecta infecția cu rubeolă la copil: lichid amniotic străpungere iar testele sau o probă de sânge fetal prelevată din uterul mamei pot fi utilizate pentru a detecta prezența acidului nucleic (materialul genetic al virusului) la copil.