Acest subiect se referă în principal la utilizarea medicală și medicinală a ghimbirului. Ghimbirul este membru al familiei Zingiberaceae, plantele de ghimbir. Se mai numește și rădăcină de ghimbir, chihlimbar, veșnic verde sau ghimbir. În limba engleză găsim termenul ghimbir pentru ghimbir.
Definiție
Ghimbirul, care aparține plantelor medicinale chinezești, este o plantă târâtoare, perenă, pe un portaltoi gros, bulbos. Rădăcinile proaspete și uscate se mai numesc rizomi. În primăvară, din portaltoi crește o tulpină verticală de aproximativ 60 până la 80 cm înălțime, cu frunze înguste.
Planta este anuală. În timpul înfloririi, o ureche de floare se dezvoltă direct din rădăcina de ghimbir, care poartă o floare albă sau galbenă. Ghimbirul plantei medicinale, precum și condimentul, provin din culturi.
Partea plantei utilizate, portaltoiul, crește plan și puternic ramificat în sol. Pentru cultivare, bucăți de rizom sunt puse în pământ în primăvară și recoltate un an mai târziu la sfârșitul toamnei. Ghimbirul plantei medicinale, precum și numele său latin zingiber, pot fi urmărite până la vechiul nume indian „Shringavera”.
De mii de ani, ghimbirul a fost apreciat ca un condiment și remediu valoros datorită proprietăților și efectelor sale speciale. În textele chinezești antice și mai târziu în literatura medicală greacă, romană și arabă din antichitate, ghimbirul este deja menționat.
Ghimbirul, planta medicinală utilizată la nivel mondial, își are puterea în rădăcină. Din portaltoiul galben-maroniu se extrage condimentul și puterea de vindecare. Ponderea uleiurilor esențiale este mare (de exemplu, zingiberol și zingibere). Alte ingrediente ale ghimbirului sunt substanțele înțepătoare (gingerol și shoagol), la care se adaugă gust se datorează. Numeroasele ingrediente active din ghimbir stimulează apetitul, cresc producția de acid gastric, ajută digestia și atenuează posibilul greaţă și vărsături.
