Convulsii: simptome, cauze

Prezentare scurta

Descriere: Eveniment involuntar cu mișcări convulsive sau smucitoare, posibil cu pierderea cunoștinței.
Cauze: De obicei epilepsie, uneori cu un declanșator specific (cum ar fi creșterea presiunii intracraniene, hipoglicemie, encefalită), dar de obicei fără; mai rar convulsii non-epileptice, cum ar fi convulsii febrile la copii sau convulsii ca urmare a unui accident vascular cerebral.
Tratament: Măsuri de prim ajutor (cum ar fi protecția capului, poziția de recuperare), tratament medical de urgență, dacă este necesar, tratamentul pe termen lung al bolii de bază (de exemplu, cu anticonvulsivante)
Când să vezi un medic? În cazul unei prime crize, convulsii prelungite (peste 3 minute) sau convulsii repetate într-o perioadă scurtă de timp: sunați la un medic de urgență!
Diagnostice: Interviu pacient (antecedente medicale), electroencefalografie (EEG), tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), analize de sânge și urină, puncție de lichid cefalorahidian dacă este necesar

Ce este o criză?

O criză este de obicei un eveniment brusc, involuntar, cu mișcări convulsive sau zvâcnitoare. În funcție de tipul de convulsii, persoana afectată își poate pierde cunoștința. Uneori, o criză are toate aceste trei caracteristici, alteori nu.

Aproximativ 5% dintre oameni vor avea o criză la un moment dat în viața lor.

În timpul unei crize cerebrale (= originare din creier), totuși, toată ordinea este pierdută, astfel încât anumite grupuri de celule nervoase se descarcă brusc simultan și își transmit semnalele necoordonate sincron. Ei infectează celulele nervoase din aval, ca să spunem așa. Metaforic vorbind, o criză poate fi descrisă și ca o „furtună în creier”.

Convulsii: simptome

O criză este caracterizată de diferite simptome care diferă în funcție de tipul și severitatea crizei:

Mișcări involuntare, convulsive sau tremurătoare
Tulburări sau amorțeală
Pierderea cunoștinței

O criză se termină de obicei în mai puțin de două minute; uneori durează doar câteva secunde. După convulsii prelungite, generalizate, cei afectați se simt adesea epuizați și au nevoie să se odihnească și să doarmă.

Convulsii: cauze

Cea mai frecventă cauză a convulsiilor este epilepsia. Cu toate acestea, nu orice criză este cauzată de o tulburare epileptică.

Există și convulsii care nu se datorează unei tulburări neurologice la nivelul creierului, dar au cauze psihologice (cum ar fi o situație de stres extrem). Medicii se referă la aceasta ca fiind o criză psihogenă.

Crize de epilepsie

Aceasta trebuie diferențiată de epilepsia simptomatică, în care crizele epileptice au factori declanșatori cunoscuți. Acestea includ

Leziuni cerebrale: Ca urmare a unor astfel de leziuni, se formează țesut cicatricial în creier, care, la rândul său, declanșează o creștere a convulsiilor.
Tulburări circulatorii: fluxul sanguin perturbat către creier (cum ar fi în cazul unui accident vascular cerebral) duce ocazional la convulsii epileptice.
Tumori sau inflamație: Uneori, crizele de epilepsie sunt un simptom al unei tumori cerebrale sau o inflamație a creierului sau a meningelor (encefalită, meningită).
Creșterea presiunii intracraniene: Creșterea presiunii în creier (de exemplu, ca urmare a unei leziuni) poate provoca convulsii.
Tulburări metabolice: Uneori, scăderea zahărului din sânge (hipoglicemie) poate fi identificată ca declanșator de convulsii.
Deficiență de oxigen: dacă există o lipsă prelungită de oxigen (hipoxie), organismul este insuficient alimentat la un anumit punct, ceea ce uneori declanșează o criză la nivelul creierului.
Stimuli vizuali: la unii oameni, de exemplu, luminile stroboscopice în discoteci sau luminile pâlpâitoare în jocurile video declanșează o criză.
Intoxicații: Uneori, medicamentele precum antidepresivele triciclice provoacă convulsii.
Droguri și alcool: când un alcoolic trece prin sevraj, de exemplu, apar ocazional convulsii.

Convulsii – dar fără epilepsie

Unii oameni suferă de convulsii, dar nu au epilepsie. Astfel de convulsii non-epileptice nu se datorează, prin urmare, unei susceptibilitati crescute a neuronilor la convulsii, ci mai degrabă, sunt cauzate de o tulburare reversibilă a creierului sau de o altă afecțiune care irită creierul, cum ar fi:

leziune la cap
cursă
infecţie
medicament
medicamente
la copii: febră (convulsii febrile)

Alte boli și tulburări care uneori duc la crampe musculare trebuie distinse de convulsii. De exemplu, o infecție cu tetanos (tetanos) provoacă crampe musculare pe tot corpul.

Convulsii la copii și bebeluși

Convulsiile nu sunt neobișnuite la sugari. Pentru părinți, un astfel de eveniment este inițial un șoc. În cele mai multe cazuri, însă, cauza este inofensivă.

Infecțiile febrile, de exemplu, declanșează convulsii. Aceste crize sunt de obicei scurte și nu lasă daune de durată. Cu toate acestea, epilepsia, afectarea creierului în timpul nașterii și tulburările metabolice provoacă uneori convulsii la bebeluși.

Citiți articolul „Convulsii la copii și bebeluși” pentru a afla cum se manifestă crizele la copiii foarte mici și cum să reacționați cel mai bine la ele.

Convulsii: Ce să faci?

Primul ajutor pentru convulsii

Dacă vezi pe cineva care are o criză, stai liniștit – chiar dacă o astfel de convulsie pe tot corpul este adesea o vedere înspăimântătoare. De obicei, criza se oprește de la sine în câteva minute. Se aplică și următoarele recomandări:

Îndepărtați obiectele periculoase care se află în apropierea persoanei care are crampe, astfel încât să nu se rănească.
Protejați capul (de exemplu, cu o pernă).
Nu țineți în brațe persoana afectată.
Nu introduceți nici un obiect în gură ca cală (de ex. linguri) – există riscul de rănire și pacientul poate inspira sau înghiți obiectul.
Asigurați căile respiratorii rotind pacientul în poziția laterală culcat sau stabilă.
Sunați o ambulanță dacă criza durează mai mult de trei minute.

Cel mai bine este să opriți timpul pentru a evalua efectiv cât de mult a durat criza. În situații de urgență, simțul timpului iese rapid din comun.

Tratament medical pentru convulsii

În cazul convulsiilor, medicul încearcă să trateze cauza. De exemplu, dacă hipoglicemia a declanșat criza, pacientului i se va administra glucoză (de obicei sub formă de perfuzie). Dacă este posibil, medicul va iniția și tratamentul pentru cauza nivelului scăzut de zahăr din sânge - în acest caz adesea diabet zaharat.

Medicamente anticonvulsivante (numite anticonvulsivante sau antiepileptice)
Evitarea posibililor factori declanșatori (cum ar fi consumul excesiv de alcool, lipsa somnului)
Intervenție chirurgicală pe creier dacă este necesar (mai puțin frecventă)

Convulsii: când să vedeți un medic?

După o primă criză – fie în copilărie, fie la vârsta adultă – este întotdeauna recomandabil să consultați un medic. Acesta este singurul mod de a clarifica cauzele posibile și de a diagnostica orice boli de bază. Specialistul responsabil de convulsii este un neurolog.

Uneori cei afectați nici nu realizează că au sau tocmai au avut o criză, de exemplu în cazul absențelor. Cei din afară care observă sunt sfătuiți cel mai bine să clarifice acest lucru.

Când să chemați o ambulanță în caz de criză?

Dacă observați o criză la o altă persoană, nu este neapărat necesar să apelați o ambulanță: dacă știți că pacientul este deja tratat pentru convulsii și criza încetează de la sine după o perioadă scurtă de timp, asistența medicală nu este de obicei necesară.

Cu toate acestea, în următoarele cazuri, este întotdeauna recomandabil să chemați un medic:

Când apare o criză pentru prima dată
Dacă o criză durează mai mult de trei minute (risc de așa-numitul status epilepticus)
Dacă apar mai multe convulsii în decurs de 30 de minute

Dacă unul dintre trecători are la îndemână un telefon mobil sau altă cameră, este foarte util în acest caz să filmați criza: un filmuleț în care medicul poate vedea mișcările și fața celui care are convulsii este de mare ajutor pentru diagnostic.

Cât de periculoasă este o convulsie?

Crizele unice nu sunt de obicei periculoase și vor trece de la sine. Cu toate acestea, o criză epileptică care durează mai mult de cinci minute (status epilepticus) pune viața în pericol. Acest lucru necesită tratament medical imediat.

În principiu, este și periculos dacă cineva are o criză într-o situație nesigură – de exemplu la volanul unei mașini, când lucrează pe un acoperiș sau cu un ferăstrău cu lanț. Epilepticii ar trebui să ia asta la inimă, chiar dacă a trecut ceva timp de la ultima lor criză.

Convulsii: examinări și diagnostic

În primul rând, medicul clarifică dacă într-adevăr a avut loc o criză. Pentru a face acest lucru, el exclude mai întâi alte cauze care provoacă simptome similare. Dacă pacientul a avut efectiv o criză, cauza trebuie clarificată și, dacă este necesar, inițiat tratamentul.

O descriere precisă a simptomelor – fie de către pacient, fie de către rude – este deja de mare ajutor. De asemenea, medicul va pune întrebări precum

Cât a durat criza?
Cât de repede v-ați recuperat/pacientul după criză?
Există factori care ar fi putut declanșa criza (zgomote, lumină intermitentă etc.)?
Există o afecțiune preexistentă sau de bază (de exemplu, infecție a creierului) sau o leziune recentă la cap?
Consumă/pacientul droguri precum alcoolul? Are loc în prezent retragerea?

Electroencefalografia (EEG) este apoi utilizată pentru a măsura și înregistra undele cerebrale ale pacientului pentru a detecta orice anomalii. Medicul poate încerca, de asemenea, să provoace o convulsie în timpul măsurării – de exemplu, folosind anumiți stimuli de lumină sau determinând în mod deliberat pacientul să hiperventileze.

Un EEG poate fi, de asemenea, înregistrat pe o perioadă mai lungă de timp. De asemenea, este posibil să filmați pacientul în acest timp (monitorizare video EEG) pentru ca medicul să vadă exact ce se întâmplă în timpul unei (posibile) convulsii ulterioare.

Pentru a identifica posibilele cauze ale convulsiilor, medicul poate utiliza tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a produce imagini detaliate în secțiune transversală ale creierului. Este posibil să se identifice modificări structurale (cum ar fi cele cauzate de un accident vascular cerebral sau de o tumoare) care provoacă convulsii.

Pot fi indicate examinări suplimentare. Acestea includ prelevarea și analizarea unei probe de lichid cefalorahidian (puncție lombară) dacă se suspectează că o infecție a creierului este cauza convulsiilor.