Tulburarea perceptivă apare atunci când prelucrarea impresiilor senzoriale în creier nu apare corect. Motivele tulburărilor de percepție pot fi variate. Terapie este determinat individual în funcție de gradul și tipul de afectare perceptivă și este realizat de specialiști.
Ce sunt tulburările de percepție?
Terapiile pentru tratarea abilităților deficitare sunt efectuate de psihologi, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali, profesori de remediere și logopezi. Tulburarea perceptivă afectează centralul sistem nervos, unde prelucrarea impresiilor senzoriale (percepțiile vizuale, auditive, olfactive, gustative și tactile) nu se desfășoară normal din anumite motive. Într-un sens mai restrâns, vorbim despre tulburări de percepție atunci când detectăm, conexiunea sistemelor senzoriale sau succesiunea stimulilor senzoriali sunt afectate. Există trei tipuri de tulburări de percepție: tactil-kinestezice, intermodale și seriale.
Cauze
Cauzele tulburărilor percepționale pot varia. Pot exista defecte congenitale, dar și defecte dobândite care provoacă tulburarea perceptivă. La unii pacienți, este o deficiență vizuală sau auditivă care nu a fost tratată la timp. Dacă această slăbiciune există de mult timp și a fost corectată târziu sau deloc de către ochelari sau audiere SIDA, persoana afectată are o experiență deficitară în percepția evenimentelor cotidiene. Această lipsă de experiență contribuie la tulburarea perceptivă. O altă cauză a unei tulburări de percepție poate fi o tulburare de dezvoltare și de maturare care apare din cauza lipsei de încurajare și stimulare. Sunt necesare examinări medicale și psihologice extinse pentru a determina cauzele exacte ale tulburării perceptive.
Boli cu acest simptom
- Tulburări de dezvoltare la copii
- Agnozie
- Pierderea auzului legate de vârstă
Diagnosticul și progresia
Primul pas al diagnosticului are loc prin observare. Dacă se observă punctele slabe de mai sus, atunci persoana afectată (sau rudele persoanei afectate) trebuie să contacteze un medic. Se poate întâmpla, în special la copii, ca acesta să fie doar o slăbiciune temporară a percepției. Un diagnostic exact poate fi făcut de psihologi, specialiști, pedagogi curativi și speciali. În primul rând, se examinează organele senzoriale afectate; dacă este necesar, sunt necesare examinări neurologice suplimentare pentru a determina motivele tulburării perceptive. În mod normal, percepem mediul conștient și inconștient fără întrerupere prin cele cinci impresii senzoriale, adică auzul, atingerea, miros, gust și vedere. Stimulii externi se transmit către creier și procesate acolo. După această procesare, auzim un sunet sau apare o imagine reală în fața noastră. În cazul unei tulburări de percepție, această procesare nu se întâmplă sau nu se întâmplă complet. În procesarea și modelarea percepțiilor noastre, experiențele din trecut sau dorințele noastre joacă un rol major. Un exemplu de tulburare de percepție vizuală este că persoana afectată nu poate înțelege poziția spațială a unui obiect sau are dificultăți în recunoașterea acelorași forme. Un exemplu de tulburare de percepție auditivă este atunci când pacienții se luptă să descompună cuvintele în sunete. Se întâmplă ca bolnavii să nu observe când sunt prea fierbinți sau prea rece. Aceasta este o tulburare a percepției corpului.
Complicațiile
>
În multe cazuri, tulburarea de percepție există la o persoană de la naștere. Acest lucru nu poate fi tratat de obicei și nu va dispărea de la sine. Dacă o tulburare de percepție apare în timp, ea poate fi tratată în multe cazuri. De exemplu, ochelarii de vedere sau auzul SIDA ajută oamenii să vadă și să audă. În majoritatea cazurilor, aceste dispozitive ajută și la oprirea dezvoltării tulburării perceptive. Într-adevăr, dacă nu se percepe niciun tratament pentru o tulburare de percepție sau nu se folosește ajutorul adecvat, tulburarea se agravează de obicei. Ochii pot fi și mai slăbiți, deoarece mușchii trebuie să se tensioneze pentru a vedea brusc. Dacă canalul auditiv este deranjat, volum este adesea crescută, provocând leziuni suplimentare urechilor. Prin urmare, tulburările de percepție trebuie tratate întotdeauna de un medic. Fără tratament, pot conduce la severă dureri de cap sau chiar probleme psihologice. Persoana afectată este deseori dezorientată și simte anxietate din cauza schimbărilor fizice. O tulburare de percepție poate apărea și atunci când organele senzoriale funcționează corect, dar semnalele nu sunt evaluate sau sunt evaluate incorect. În aceste cazuri, nu este posibil un tratament direct.
Când ar trebui să vezi un doctor?
Tulburările percepționale ar trebui luate în serios, deoarece pot avea cauze periculoase. Prin urmare, este imperativ să consultați un medic. Numai un profesionist medical poate face un diagnostic fiabil și poate iniția etapele de tratament adecvate. Prin urmare, cei afectați nu ar trebui să ezite deloc. Medicul de familie poate fi considerat primul punct de contact. Simptomele pot fi discutate în detaliu cu el. În cazul copiilor, un medic pediatru trebuie consultat imediat. Deoarece dezvoltarea fizică a unui copil nu este încă completă, părinții trebuie să ia măsuri imediate. Ar trebui să implice imediat un medic pediatru. În funcție de natura și amploarea tulburărilor perceptive, pot fi luate în considerare și alte contacte medicale. Dacă tulburările perceptive conduce la dificultățile de vorbire, ar trebui consultat un logoped. În plus, pedagogii de remediere, terapeuții ocupaționali și kinetoterapeuții pot fi de asemenea de ajutor în tratament. Cu toate acestea, acestea trebuie consultate numai după o consultare prealabilă cu un medic de familie. Pe baza experienței sale medicale, acesta din urmă poate îndruma pacientul la cel mai competent specialist. Astfel, poate fi, de asemenea, necesar să se consulte un neurolog sau ureche, nas și specialist în gât.
Tratament și terapie
Dacă cauzele tulburării perceptive sunt fizice, atunci cauzele sunt tratate mai întâi pentru a elimina slăbiciunea. În caz contrar, antrenamentele speciale ajută la tratarea abilităților deficitare. Terapiile sunt efectuate de psihologi, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali, profesori de remediere și logopezi. Metoda Affolter sau interacțiunea ghidată terapie, numit după psihologul și psihoterapeutul elvețian Félicie Affolter, este o metodă de tratament de zi cu zi tactilă, care poate fi utilizată pentru o tulburare de percepție. Înseamnă că recunoașterea relației dintre corp și mediu se face prin ghidarea specifică a părților corpului, în special a mâinilor. Terapeutul ghidează mâinile pacientului în mod special în situațiile de zi cu zi, astfel încât pacientul să recunoască mediul prin atingere. În acest fel, pacienții pot ajunge la informațiile detectate. Acest terapie realizează îmbunătățirea percepției și extinderea căutării informațiilor detectate. În acest fel, pacienții ajung la mai multe informații despre mediu și dobândesc o mai bună înțelegere a acestuia. Devin mai flexibili, independenți, chiar și performanțele lor lingvistice se îmbunătățesc. Terapia promovează performanța motorie, cognitivă și emoțională. Desigur, cu cât deficitele sunt identificate și tratate mai devreme, cu atât procesul de vindecare este mai rapid.
Perspectivă și prognostic
Disfuncția perceptivă poate avea o varietate de cursuri, de obicei depinzând foarte mult de cauza disfuncției perceptive. Dacă tulburarea perceptivă apare din cauza utilizării alcool sau alte medicamente, de obicei dispare după o scurtă perioadă de timp când substanța respectivă este întreruptă și nu mai este luată. În caz de dependență, retragerea este necesară pentru aceasta. Utilizarea excesivă a medicamente poate provoca, de asemenea, anumite nervi în organism să fie deteriorat și să apară tulburări de percepție în aceste locuri. De asemenea, unele medicamente poate declanșa o tulburare de percepție și ar trebui apoi înlocuită de alta sau întreruptă complet după consultarea unui medic. Dacă tulburarea perceptivă apare la nivelul urechilor sau ochilor, aceste tulburări pot fi tratate relativ bine. În acest scop, ochelari, lentilele de contact sau audiere SIDA sunt disponibile persoanei afectate, astfel încât tulburarea perceptivă să poată fi bine compensată. Dacă tulburarea perceptivă poate fi tratată, nu o face conduce la complicații suplimentare în majoritatea cazurilor. În anumite sindroame, mental întârziere duce la o tulburare perceptivă. Este aproape imposibil să se facă o predicție generală cu privire la evoluția bolii în tulburarea perceptivă, deoarece tratamentul și succesul acesteia depind în mare măsură de cauza bolii.
Prevenirea
În multe cazuri, o tulburare de percepție a fost prezentă încă de la naștere. Prin urmare, o măsură preventivă importantă este aceea că femeia însărcinată nu fumează, nu bea. alcool sau să ia orice alte medicamente. Din punct de vedere medical, este imperativ să se evite hipoxia în timpul procesului de naștere și să se gândească la neefectuarea unei secțiune cezariană. Mai mult, un copil care crește într-o lume iubitoare înzestrat cu o mare varietate de stimuli va fi mai puțin expus riscului de a suferi o tulburare de percepție mai târziu.
Iată ce poți face singur
Tulburările percepționale pot avea cauze grave și ar trebui întotdeauna verificate de către un medic. Cu toate acestea, unele dintre simptome pot fi ameliorate cu ajutorul acasă căi de atac și practic măsuri. În primul rând, este recomandabil să înregistrați plângerile într-un jurnal și să notați exact tipul și intensitatea tulburărilor. Tulburările perceptive ușoare pot fi adesea deja reduse prin exerciții fizice, relaxare sau o masă echilibrată. Uneori, reclamațiile se datorează și epuizării sau deshidratare. Dacă se suspectează tulburări de percepție, propriul stil de viață ar trebui, prin urmare, mai întâi pus la îndoială. Dacă nu se găsesc anomalii aici, tulburările se pot datora unei alergie sau intoleranță care poate fi tratată prin evitarea substanței în cauză. Dacă căldură cursă este cauza, repaus la pat și aplicații de răcire, cum ar fi a rece wrap poate ajuta. Tulburările de percepție cronică care duc la tulburări în viața de zi cu zi trebuie discutate cu medicul de familie. Dacă urmașii sunt afectați, medicul pediatru trebuie consultat mai întâi. Alte contacte, în funcție de natura reclamațiilor, sunt, de asemenea, logopezi, profesori de remediere, terapeuți ocupaționali sau fizioterapeuți. În cazul tulburărilor de percepție auditivă precum tinitus, se recomandă o vizită la un specialist în urechi.
