Sindromul borderline

Tulburare de personalitate instabilă din punct de vedere emoțional, BPD, BPS, auto-vătămare, parasuiciditate Engleză: borderline

Definiție

Tulburarea limită este așa-numita tulburare de personalitate de tip „instabil emoțional”. Aici, prin personalitate se înțelege caracteristicile și comportamentul unei persoane cu care reacționează și va reacționa la anumite situații. Instabilitatea emoțională înseamnă că tulburarea limită duce la dificultăți în reglarea dispoziției, așa-numitul „afect”. Stimulii mici, fie că sunt situații din exterior sau propriile gânduri tensionante, sunt adesea suficiente pentru a declanșa un nivel foarte ridicat de excitare (pozitiv sau negativ). Mai mult, după această excitare durează foarte mult până când starea de spirit revine la nivelul la care se afla înainte de eveniment sau gând.

Este vindecabil?

Cu boli mintale, ca și în cazul multor boli somatice (adică fizice), cum ar fi cancer, termenul „remisie” este folosit în jargonul tehnic, mai degrabă decât „vindecare”. Definiția remisiunii în cazul unei limite tulburare de personalitate se măsoară prin faptul că nu au apărut simptome tipice bolii de atâția ani. În cazul limită tulburare de personalitateÎntre timp, studiile au furnizat numeroase indicații că boala durează adesea câțiva ani de la apariția sa, dar apoi se remite la mulți pacienți, adică nu apar simptome.

Această remisiune apare după perioade foarte diferite de boală. Un studiu, de exemplu, a constatat remisia la puțin sub 50% dintre pacienți după 4 ani, iar alți doi ani mai târziu, 70% dintre pacienți erau deja în remisiune. Un studiu mai recent a arătat remisie la aproape 90% dintre pacienți la 10 ani după diagnostic.

În comparație cu multe alte boli mintale, tulburarea de personalitate la limită poate fi, prin urmare, considerată o posibilă vindecare în sensul cel mai larg. Se observă, totuși, că mulți pacienți care nu au simptome ale bolii de mai mulți ani încă au mai multe probleme în anumite domenii ale vieții de zi cu zi decât persoanele sănătoase psihic. În special, integrarea socială (parteneriate stabile, prietenii, contact general cu alte persoane) este adesea mai gravă la pacienții cu o tulburare de personalitate limită decât la alții.

Cu toate acestea, studiile indică faptul că integrarea socială se îmbunătățește cu cât au trecut mai mulți ani de la remisie (adică „vindecare”). Mai mult, pacienții care au suferit de o tulburare de personalitate limită în adolescență și la vârsta adultă timpurie au o incidență mult mai mare a așa-numitelor tulburări afective în cursul vieții lor. Acestea includ depresiune sau boală maniaco-depresivă. Tulburările de anxietate și alimentație, precum și abuzul de substanțe apar, de asemenea, mai frecvent la pacienții limitați remiți decât la populația normală.

Este ereditar?

S-a discutat și cercetat dacă boala limită este ereditară. Până în prezent, însă, nu există dovezi că aceasta este o boală care este moștenită în adevăratul sens al cuvântului. Se pare, totuși, că anumite caracteristici, cum ar fi tendința la instabilitate emoțională, sunt mai susceptibile să apară la copiii părinților bolnavi. Conform stadiului actual al cercetării, un focar al bolii apare însă numai atunci când se adaugă alți factori, cum ar fi anumite condiții de viață sau modele comportamentale. De exemplu, s-a dovedit că persoanele care suferă de o tulburare limită au avut o experiență peste medie de abuz sexual sau violență în trecut.