Prezentare scurta
- Cursul și prognosticul: Cu o terapie precoce și o urmărire atentă, evoluția și prognosticul sunt de obicei bune. Durează câteva săptămâni sau luni până la vindecarea completă.
- Tratament: Terapie acută după regula PECH (repaus, gheață, compresie, ridicare), terapie conservatoare prin atele (orteze), bandaje și kinetoterapie, intervenții chirurgicale, analgezice.
- Examinări și diagnostic: inspecție cu palpare, imagistică (RMN, CT), teste funcționale ale genunchiului, examen cu raze X pentru clarificarea leziunilor concomitente.
- Cauze și factori de risc: Mai ales leziuni sportive în cursul unei schimbări bruște de direcție în timpul unei mișcări sau într-o poziție fixă (mișcări bruște de răsucire și îndoire), precum și accidente de circulație (căderi, impact).
- Prevenire: încălzire înainte de sport, antrenament și exerciții regulate, antrenament muscular special (în special a coapsei).
Ce este o ruptură a ligamentului încrucișat?
În cazul unei rupturi de ligament încrucișat (ruptură de ligament încrucișat), unul dintre cele două ligamente încrucișate din articulația genunchiului este de obicei rupt complet sau parțial. Ligamentul încrucișat anterior este cel mai frecvent lezat, ligamentul posterior este afectat mai rar.
Ambele ligamente încrucișate au sarcina de a stabiliza genunchiul, de a-i limita mișcările și de a-l proteja de luxații. Acestea merg transversal în interiorul articulației de la osul coapsei (femur) până la osul tibiei (tibia).
Pe lângă cele două ligamente încrucișate, ligamentele interne și externe stabilizează și articulația complexă a genunchiului.
Ligament încrucișat anterior
Ligamentul încrucișat anterior, care are aproximativ patru centimetri lungime și zece milimetri lățime, se rotește ca un șurub, mai ales când genunchiul este îndoit, împiedicând tibia să avanseze în raport cu femurul. Este format din două părți. Porțiunea anterioară își are originea anterior în centrul tibiei, în timp ce porțiunea posterioară își are originea în porțiunea exterioară a suprafeței articulare posterioare a tibiei. Ambele părți se unesc pentru ancorarea articulației în porțiunea interioară posterioară a procesului articular extern a femurului.
O leziune a ligamentului încrucișat anterior (cum ar fi o ruptură a ligamentului încrucișat) este cea mai frecventă leziune a ligamentului genunchiului, reprezentând 20% din toate leziunile la genunchi, urmată de o leziune izolată a ligamentului medial. Cei afectați au, de obicei, între 20 și 30 de ani, activi în sport și bărbați în peste două treimi din cazuri. Doar în cazuri rare (zece la sută) apare o ruptură de ligament încrucișat anterior în mod izolat. În aproximativ jumătate din cazuri, unul sau chiar ambele meniscuri sunt, de asemenea, deteriorate.
În aproximativ un sfert din cazuri, ligamentul încrucișat anterior este doar rupt și nu este rupt complet.
Ligament încrucișat posterior
Ligamentul încrucișat posterior este considerat cel mai stabil dintre cele patru ligamente ale genunchiului. Este alcătuit din două fire: una își are originea la suprafața anterioară, exterioară a articulației femurale, în timp ce a doua șuviță își are originea posterior, în centrul femurului. Împreună, ambele fire trage spre partea posterioară a osului tibiei. Ligamentul încrucișat posterior previne împingerea posterioară a tibiei.
O ruptură de ligament încrucișat posterior este mai rară decât o ruptură de ligament încrucișat anterior și se întâmplă adesea în timpul sportului. Atunci este adesea o leziune izolată (fără leziuni concomitente). Dacă, pe de altă parte, un accident de circulație este cauza unei rupturi de ligament încrucișat posterior, alte părți ale genunchiului sunt de obicei rănite.
Ruptura ligamentului încrucișat: simptome
Puteți citi tot ce este important despre semnele tipice ale unei rupturi de ligament încrucișat în articolul Ruptură de ligament încrucișat: Simptome.
Cât durează vindecarea unei rupturi de ligament încrucișat?
După o ruptură de ligament încrucișat, rareori apar complicații precum sângerare, infecții articulare, tromboză, leziuni nervoase și vasculare. Rezultatele pe termen lung după o ruptură de ligament încrucișat sunt bune în majoritatea cazurilor – atât în cazul tratamentului chirurgical, cât și al celui conservator. Terapia fizioterapeutică consecventă este foarte importantă în ambele cazuri pentru a preveni uzura prea devreme a articulației (artroză).
Riscul de osteoartrita este, de asemenea, crescut dacă întreaga gamă de mișcare a articulației genunchiului nu este atinsă prin terapie. Pentru un rezultat bun târziu, este important să antrenați în mod regulat mușchii pe termen lung (în special mușchii coapsei).
Nu se poate spune exact cât timp durează o ruptură de ligament încrucișat să se vindece complet. Depinde în principal de severitatea leziunii, de calitatea măsurilor terapeutice și de vârsta și starea generală a persoanei afectate. Se pot aștepta de la câteva săptămâni până la câteva luni. Aceasta presupune un timp de nefuncționare corespunzător în funcție de activitate sau activitate.
Adesea, din cauza fluxului sanguin mai mare, șansele de recuperare dintr-o ruptură a ligamentului încrucișat posterior fără intervenție chirurgicală sunt mai bune decât pentru o ruptură a ligamentului încrucișat anterior, pentru care intervenția chirurgicală arată din nou un prognostic mai bun.
În cele mai multe cazuri, după o ruptură de ligament încrucișată tratată cu succes, chiar și sporturile care exercită o presiune asupra genunchiului, cum ar fi fotbalul sau schiul, sunt din nou posibile. Cu toate acestea, trebuie amintit că genunchiul nu mai este la fel de stabil după o ruptură de ligament încrucișat ca înainte.
Efectele tardive tipice, care apar uneori cu terapie inconsistentă sau leziuni foarte severe, sunt instabilitatea articulației genunchiului, durerea la efort și o susceptibilitate crescută la o ruptură reînnoită a ligamentului încrucișat.
Cum se tratează o ruptură de ligament încrucișat?
Medicii recomandă să se ia măsuri acute conform regulii PECH (repaus, gheață, compresie, elevație) dacă se suspectează o ruptură de LCA. Întrerupeți activitatea sportivă, ridicați piciorul, răciți articulația genunchiului (gheață, criospray etc.) și aplicați un bandaj de presiune. Analgezicele comune ajută împotriva durerii severe.
Medicul tratează o ruptură de ligament încrucișat fie conservator, fie chirurgical. Acest lucru depinde, de exemplu, de tipul și gravitatea leziunii (ruptură de ligament încrucișat sau ruptură completă, leziune izolată sau cu leziuni concomitente etc.).
Factorii individuali sunt, de asemenea, luați în considerare la planificarea tratamentului, de exemplu vârsta persoanei accidentate, ambițiile sale sportive și amploarea activităților care pun la presiune genunchiul (cum ar fi la locul de muncă). La persoanele mai tinere care sunt foarte active în sport, un medic are mai multe șanse să opereze o ruptură de ligament încrucișat decât la persoanele în vârstă care sunt mai puțin active și cu greu expuse la sarcini majore ale genunchiului.
Tratament conservator
În prima etapă a tratamentului conservator pentru o ruptură de ligament încrucișat, medicul imobilizează de obicei genunchiul și îl stabilizează într-o atela (orteză de genunchi). Durata imobilizării este de obicei de câteva săptămâni. Aceasta este urmată de kinetoterapie intensivă. Este important să întăriți mușchii coapsei pentru a stabiliza articulația genunchiului. Scopul este de a mișca treptat genunchiul accidentat din ce în ce mai mult și de a pune mai multă greutate pe el.
Calitatea fizioterapiei este crucială pentru stabilitatea și funcționarea articulației genunchiului după o ruptură de ligament încrucișat. Instabilitatea genunchiului este rezultatul unui tratament inadecvat altfel.
Chirurgia ligamentelor încrucișate
Puteți afla tot ce trebuie să știți despre tratamentul chirurgical în articolul Chirurgia ligamentelor încrucișate.
Cum se diagnostichează o ruptură de ligament încrucișat?
Specialiștii pentru o ruptură de ligament încrucișat sunt ortopedii, traumatologii și medicii sportivi. Pentru a clarifica cauza rănirii, medicul pune mai întâi următoarele întrebări, printre altele:
- Cum te-ai rănit?
- Cand s-a intamplat accidentul?
- Ați auzit un zgomot în timpul accidentului?
- Ai mai putut să mergi după aceea?
- În ce mișcări aveți dureri deosebite?
- Te-ai rănit vreodată la genunchi?
Descrierea accidentului poate da deja medicului motive să suspecteze o ruptură de ligament încrucișat, mai ales dacă articulația genunchiului este umflată. Dacă ligamentul încrucișat anterior este rupt, cei afectați raportează, de obicei, un zgomot de trosnire în timpul accidentului. După aceea, de obicei nu le mai era posibil să meargă. Ruptura ligamentului încrucișat posterior, pe de altă parte, este mai rar însoțită de un zgomot.
Examinare fizică și teste
Apoi medicul examinează genunchiul accidentat prin palpare (palpare) și efectuează teste de stabilitate, teste de mers și echilibru. Testele importante pentru detectarea unei leziuni LCA (cum ar fi ruptura ligamentului încrucișat) sunt testul sertarului, testul Lachman și testul deplasării pivotului.
Astfel, in testul sertarului, persoana afectata se culca pe spate cu piciorul accidentat la 45 de grade de flexie a soldului si 90 de grade de flexie a genunchiului. Dacă medicul este acum capabil să împingă piciorul inferior înainte în articulația genunchiului ca un sertar în raport cu piciorul superior (testul sertarului anterior), există o leziune a ligamentului încrucișat anterior (ca o ruptură de ligament încrucișat anterior).
Dacă este posibilă mișcarea excesivă a piciorului inferior în spate în raport cu piciorul superior (testul sertarului posterior), aceasta indică lezarea ligamentului încrucișat posterior.
Medicul verifică, de asemenea, fluxul sanguin, funcția motrică și sensibilitatea în zona afectată (testul DMS) și amplitudinea de mișcare a genunchiului accidentat în comparație cu partea opusă sănătoasă. De exemplu, în cazul unei rupturi de ligament încrucișat posterior, flexia genunchiului este redusă cu până la 20 de grade din cauza biomecanicii modificate. La scurt timp după accident, flexia nu poate fi întotdeauna testată deoarece genunchiul este de obicei dureros și umflat din cauza vânătăii. Apoi testele corespunzătoare sunt posibile doar câteva zile mai târziu.
Imaging
Examinarea cu raze X poate fi folosită pentru a determina dacă există și o leziune osoasă în zona genunchiului sau o ruptură de ligament osos. Ruptura ligamentului încrucișat în sine nu poate fi detectată la radiografie. Aceasta necesită o altă procedură imagistică, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) sau, în unele cazuri, tomografia computerizată (CT). În mod ideal, ambele proceduri arată dacă ligamentul încrucișat în cauză este rupt complet sau doar rupt.
Ce duce la o ruptură de ligament încrucișat?
Accidentele sportive și rutiere sunt cele mai frecvente cauze ale unei rupturi de ligament încrucișat, în special o ruptură a ligamentului extern anterior. În sport, accidentarea se întâmplă adesea atunci când sportivul lovește solul cu frânare bruscă cu genunchiul întins, ca la un salt. O astfel de cădere face ca genunchiul să frâneze involuntar, să se îndoaie și să se rotească spre exterior (traumă de rotație externă).
O ruptură de ligament încrucișat anterior apare astfel în mod clasic ca urmare a unei mișcări bruște de frânare cu rotație simultană a genunchiului. Riscul de acest lucru este deosebit de răspândit în fotbal și schi. În cazul unei rotații spre interior, ruptura de ligament încrucișat se bazează pe o așa-numită traumă de rotație internă.
Leziunile complexe apar adesea cu o ruptură a ligamentului încrucișat anterior: ruptura este apoi însoțită de o leziune a meniscului medial și/sau a ligamentului medial. Dacă toate cele trei structuri sunt rănite, aceasta este denumită o triadă nefericită.
O ruptură de ligament încrucișat posterior este de obicei rezultatul unei forțe externe, cum ar fi în accidentele sportive sau auto. Prin împingerea forțată împotriva lui în timp ce genunchiul este îndoit, ligamentul încrucișat posterior se întinde și se rupe. În unele cazuri, ligamentul încrucișat posterior se rupe și atunci când există mișcări puternice de răsucire și o presiune laterală în sus asupra articulației genunchiului. În cele mai multe cazuri, alte părți ale genunchiului sunt, de asemenea, deteriorate.
Poate fi prevenită o ruptură de ligament încrucișat?
Pentru a preveni o ruptură de ligament încrucișat, ar trebui să vă încălziți bine mușchii înainte de orice activitate sportivă. Dacă îți îmbunătățești abilitățile de coordonare prin sărituri și alergări, vei reduce și riscul de accidentare. Antrenamentul muscular țintit, în special cel al mușchilor coapsei, previne, de asemenea, leziunile ligamentelor încrucișate.
