Medicul Samuel Hahnemann a fondat homeopatie acum mai bine de 200 de ani și astfel a pus și temelia remedii homeopate. Ingrediente pentru remedii homeopate iar modul lor de acțiune sunt derivate din principiul similarității. Acest principiu afirmă că like este tratat cu like. Ingredientele active care în formă concentrată declanșează simptomele cu care se confruntă un organism în timpul unei anumite boli la persoanele sănătoase sunt considerate a vindeca simptomele menționate sub formă diluată sau potențată. Remedii homeopate care conține ingredientul activ al bucătăriei ceapă, de exemplu, sunt utilizate împotriva alergiilor, deoarece ochii apoși sunt o caracteristică în ambele cazuri.
Aplicații medicale și de sănătate
Remediile homeopate sunt destinate în special stimulării puterilor de auto-vindecare ale organismului. Remediile homeopate până în prezent nu au un lobby larg în medicina convențională, deoarece principiul acțiunii nu poate fi explicat prin mijloacele științifice disponibile. În natură, este important să luați în prealabil o anamneză extinsă pentru a utiliza remediul homeopat potrivit. Anamneza servește pentru a identifica o imagine cât mai holistică a motivelor, influențelor și circumstanțelor bolii, pentru a obține cea mai bună abordare de vindecare cu un remediu homeopat potrivit. În special, remediul homeopat ar trebui să stimuleze puterile de auto-vindecare ale organismului. Odată ce simptomele sunt clar definite, terapeutul încearcă să afle remediul homeopat potrivit în potența potrivită. Remediile homeopate pot conține substanțe de bază din plante, minerale, animale sau material patologic sub formă diluată. În principiu, multe imagini clinice pot fi tratate prin remedii homeopate. Mai ales boli cronice precum piele eczemă, alergii, migrenă sau reclamații reumatice, dar și depresiune iar problemele tiroidiene sunt puncte de plecare populare pentru remediile homeopate.
Forme, tipuri și funcționare
Principiul potențării pentru remedii homeopate este al doilea pilon al homeopatie. Aceasta implică diluarea unei soluții cu alcool într-un raport de 1: 100 sau frecându-l cu lactoză în același raport, rezultând diferitele potențe C pentru remedii homeopate. Potențele D sunt diluate într-un raport de 1:10. Dacă tinctura mamă a unui remediu homeopat astfel desemnat este luată ca punct de plecare și diluată cu 10 sau 100 părți de alcool or lactoză, respectiv, următorul nivel de putere D sau C rezultă. Această soluție diluată este apoi diluată din nou cu 10 sau 100 de părți și are din nou rezultatul la următorul nivel de potențare pentru remediul homeopat. Acest principiu poate conduce până acum încât, în principiu, nu au rămas în remediu homeopat ingrediente active detectabile. În cazul unei potențe C5, procesul de diluare a fost efectuat de 5 ori în raportul descris. Contrar modului de acțiune presupus, ingredientul mai puțin activ este egal cu efectul mai mic, acesta se comportă în mod opus în homeopatie iar potențele mai mari ating gradele mai mari de eficacitate.
Riscuri și efecte secundare
Un efect secundar cunoscut și destul de dezirabil al remediilor homeopate este agravarea inițială. Aceasta înseamnă că de îndată ce se ia remediul homeopat, simptomele deja existente se agravează mai întâi. Adesea, aceasta este o indicație pentru terapeut că remediul homeopat funcționează și a fost ales corect. În cazuri rare, remediile homeopate cu potențe scăzute, care conțin încă o proporție mai mare de ingrediente active, pot provoca reacții alergice. Mai ales în cancer terapie, ar trebui subliniată o utilizare echilibrată a medicinei convenționale și a naturii. Naturopatia poate susține în mod minunat cancer îngrijirea ulterioară prin utilizarea de remedii homeopate, dar singura utilizare a naturii poate avea consecințe fatale. Datorită concentrațiilor scăzute utilizate în mod obișnuit, remediile homeopate sunt considerate în mare parte fără efecte secundare.
