Puncția pleurală: definiție, motive, procedură și riscuri

Ce este o puncție pleurală?

În timpul unei puncție pleurală, un ac subțire este introdus în cavitatea pleurală pentru a îndepărta lichidul acumulat (revărsat pleural). Cavitatea pleurală este spațiul îngust dintre cele două foițe pleurale – pleura viscerală, care se află direct pe plămâni, și pleura parietală, care se află pe coaste de pe peretele toracic.

Un revărsat pleural este cunoscut și sub denumirea colocvială de „apă în plămâni”, deși lichidul s-a acumulat în jurul plămânilor (și nu în plămâni).

Când se efectuează o puncție pleurală?

Puncția pleurală se efectuează atunci când există un revărsat pleural. O astfel de acumulare de lichid între cele două foițe pleurale poate avea diverse cauze, de exemplu

  • Inflamație (de exemplu, pleurezie, pneumonie, tuberculoză): Aceasta poate determina formarea unui revărsat cu câțiva litri de lichid în cavitatea pleurală, provocând dificultăți severe de respirație.
  • Tumori: aceasta poate fi fie o tumoră primară care s-a dezvoltat direct în zona plămânilor sau în imediata apropiere (de exemplu, cancer pulmonar, cancer pleural), fie metastaze de la tumori primare mai îndepărtate (de exemplu, cancer de colon, cancer de prostată).
  • Insuficiență hepatică (insuficiență hepatică): poate provoca și revărsat pleural, necesitând o puncție pleurală.
  • Boala de rinichi: Uneori, de exemplu, slăbiciunea rinichilor (insuficiență renală) este declanșatorul unei acumulări de lichid în cavitatea pleurală.
  • Leziuni în zona toracelui (cum ar fi fracturi ale coastelor): acestea pot duce la un revărsat pleural cu sânge (hematotorax). Dacă leziunea este însoțită de o ruptură a celui mai mare vas limfatic al corpului (ductul toracic) în zona toracică, rezultatul este un revărsat pleural care conține limfa (chilotorax).

Puncția pleurală poate fi efectuată din motive terapeutice dacă revărsatul pleural este atât de mare încât deplasează plămânii și provoacă dificultăți de respirație pacientului. Lichidul acumulat poate fi îndepărtat prin puncție.

Uneori se efectuează și o puncție pleurală pentru reducerea presiunii de urgență în cazul unui pneumotorax, adică atunci când aerul a intrat în cavitatea pleurală, determinând pierderea presiunii negative. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în cazul unor leziuni în zona toracelui (răni înjunghiate sau împușcate, fracturi de coaste etc.) sau diferite boli (cum ar fi BPOC).

Ce se face în timpul unei puncție pleurală?

Înainte de puncția pleurală, medicul verifică revărsatul pleural folosind ultrasunete pentru a estima cantitatea aproximativă și posibilul loc de puncție. O probă de sânge oferă informații despre dacă pacientul suferă de o tulburare de coagulare - acest lucru ar putea provoca complicații precum sângerare severă în timpul puncției.

Pentru a se asigura că revărsatul se colectează complet în zona diafragmei și astfel facilitează îndepărtarea, pacientul stă în mod normal în timpul puncției pleurale, cu partea superioară a corpului ușor îndoită înainte și sprijinită de brațe. Cu toate acestea, dacă mișcările pacientului sunt restricționate, se poate efectua și o puncție pleurală cu pacientul întins. Medicul alege în general locul de puncție cel mai adânc posibil pentru a putea aspira cât mai mult lichid.

Medicul dezinfectează mai întâi locul puncției, îl înfășoară într-un drap steril și injectează un anestezic local, astfel încât să nu se simtă durere în timpul puncției. Nu este necesară anestezia generală; totuși, pacienților anxioși li se pot administra medicamente pentru a-i calma.

După câțiva centimetri, acul este situat în cavitatea pleurală: lichidul poate fi acum aspirat cu o seringă. Apoi, medicul retrage seringa. Rana mică se închide de obicei de la sine și este acoperită cu o ghips.

Care sunt riscurile unei puncție pleurală?

În cazuri rare, în timpul puncției pleurale pot apărea următoarele complicații:

  • Sângerare la locul puncției (mai ales în cazul tulburărilor de coagulare nerecunoscute)
  • infecţii
  • Leziuni ale organelor învecinate sau ale structurilor tisulare (cum ar fi plămânii, diafragma, ficatul, splina)
  • Edem pulmonar și eventual un nou revărsat pleural (dacă revărsatul este aspirat prea repede, rezultând presiune negativă în cavitatea pleurală)

Ce trebuie să iau în considerare după o puncție pleurală?

După o puncție pleurală, trebuie să aveți grijă la durere și la posibile sângerări postoperatorii în zona locului puncției. Dacă aveți din nou dificultăți de respirație sau dureri severe, trebuie să vă informați imediat medicul. Tulburările senzoriale și furnicăturile în zona coastei după o puncție pleurală trebuie de asemenea remarcate ca un semnal de avertizare.