Fractura capului humeral: descriere
Osul brațului superior (humerusul) are un cap relativ mare, de trei ori mai mare decât cavitatea glenoidă în care se află. Acest lucru permite umărului o gamă largă de mișcare: articulația umărului este cea mai mobilă articulație din corpul uman. Articulația umărului este stabilizată în principal de tendoanele, mușchii, ligamentele și țesuturile moi din jur.
Structura humerusului
Un gât mai subțire (collum chirurgicum) urmează direct sub minusul tuberculului. Aici osul este foarte moale și îngust. În cazul unei forțe externe, această zonă se poate rupe foarte ușor. Tija osului brațului superior (diax humeral) se învecinează cu collum chirurgicum.
Fracturi humerale
Fracturile superioare ale brațului în apropierea articulației umărului reprezintă aproximativ cinci la sută din toate fracturile. Acest lucru face ca brațul să fie al treilea cel mai frecvent loc de fractură din corpul uman. La bătrânețe, această fractură apare frecvent. Femeile sunt afectate de două până la trei ori mai des decât bărbații. La adolescenți, este necesară o forță semnificativă pentru ca o astfel de fractură să apară.
Fractura capului humeral: clasificare
- Cap humeral: înclinare din cauza compresiei
- Tuberculum majus: prin tracțiunea musculară deplasarea fragmentelor înapoi-în sus
- Tubercul minus: prin deplasarea prin tracțiune musculară a fragmentelor spre centrul față
- Arbore: prin tracțiunea musculară deplasarea fragmentelor spre centrul față
O clasificare a fracturilor capului humeral conform medicului Neer se bazează pe numărul de fragmente cu sau fără deplasare:
- Grupa I: 1 fragment, deplasare nulă sau minimă
- Grupa II: 2 fragmente, deplasate la collum anatomicum
- Grupa IV: 2, 3 sau 4 fragmente, ruperea tuberculului majus, eventual ruperea tuberculului minus.
- Grupa V: 2, 3 sau 4 fragmente, avulsia tuberculului minus, eventual avulsia tuberculului majus
- Grupa VI: Fracturi de luxatie
Un fragment este deplasat cu mai mult de un centimetru sau răsucit mai mult de 45 de grade.
O clasificare AO (Stans 2018) a fracturilor de humerus proximal se bazează pe numărul de fragmente:
- A: Fractură extraarticulară cu 2 fragmente.
- B: Fractură extraarticulară cu 3 fragmente
Fractura capului humeral: simptome
Dacă există o durere severă în zona umerilor după un accident, aceasta poate indica o fractură a capului humeral. Un alt semn al unei astfel de fracturi este incapacitatea de a mișca brațul sau umărul. Zona este de obicei umflată și dureroasă cu presiune.
Fractura capului humeral: cauze și factori de risc
La tineri, o fractură a capului humeral este mai puțin frecventă decât la persoanele în vârstă și este adesea rezultatul unor accidente grave de circulație sau sportive (traume ale gazonului). La bebeluși, o fractură humerală poate apărea în timpul nașterii.
Fractura capului humeral: necroză
Motivul necrozei capului humeral este acela că osul nu mai primește o cantitate adecvată de sânge. Acest lucru se întâmplă atunci când anumite vase de sânge sunt rănite: artera circumflexă humerală anterioară și ramura sa terminală, artera arcuată și artera circumflexă humerală posterioară. Necroza capului humeral este una dintre necrozele osoase aseptice, adică nu este cauzată de infecție.
Fractura capului humeral: examinări și diagnostic
Istoricul medical și examenul fizic
Întrebările posibile pe care medicul le poate adresa în timpul interviului pentru istoricul medical includ:
- Ai căzut pe umăr sau pe brațul întins?
- Puteți descrie exact cum s-a întâmplat accidentul?
- Mai poți mișca umărul sau brațul?
- Simți vreo durere?
- Au existat plângeri anterioare de durere, mișcare restricționată sau o luxație anterioară în zona umărului sau a brațului?
O luxație a umărului (luxație a umărului) prezintă simptome similare cu o fractură a capului humeral. Prin urmare, medicul vă va examina pentru orice leziuni nervoase și vasculare.
Examene aparate
Pentru a confirma diagnosticul suspect de fractură a capului humeral, radiografiile sunt de obicei luate din toate părțile umărului. Pe imagini, medicul poate vedea și dacă părțile fracturii s-au deplasat sau dacă alte structuri osoase sunt rupte.
Dacă există întrebări speciale, medicul poate comanda o imagistică prin rezonanță magnetică (RMN). Aceasta poate fi folosită, de exemplu, pentru a detecta sau exclude leziuni ale țesuturilor moi, cum ar fi leziuni ale tendonului.
Angiografia (radiografia vasculară) poate fi utilizată pentru a localiza locul unei posibile leziuni vasculare. Electromiografia (EMG) poate fi utilizată pentru a determina dacă mușchii și/sau nervii sunt încă intacți.
Fractura capului humeral: tratament
Fractura capului humeral: terapie conservatoare
În cazul unei fracturi de humer necomplicate, intervenția chirurgicală poate fi evitată în multe cazuri. Cu condiția ca fragmentele de fractură să nu fie deplasate unele față de altele, humerusul este de obicei imobilizat cu un bandaj special (pansament Desault sau Gilchrist) timp de aproximativ o săptămână. Unii pacienți primesc terapie de însoțire la rece (crioterapie).
Este important să monitorizați progresul vindecării cu controale cu raze X. De regulă, un control urmează după o zi, zece zile și șase săptămâni. Osul este din nou stabil după aproximativ șase săptămâni dacă vindecarea este adecvată.
Fractura capului humeral: terapie chirurgicală
În general, există două proceduri chirurgicale diferite în funcție de localizarea și tipul leziunii: osteosinteza și înlocuirea articulației (endoproteză). De asemenea, chirurgul decide dacă este indicată intervenția chirurgicală deschisă sau închisă, în funcție de tipul de fractură.
Cu toate acestea, dacă au fost răniți vase sau nervi suplimentare, intervenția chirurgicală este de obicei efectuată imediat pentru a preveni deteriorarea permanentă. Chiar și în cazul unei luxații care nu mai poate fi setată, medicul decide de obicei să se opereze imediat.
Osteosinteza
Dacă este vorba de o fractură instabilă a capului humeral cu o fractură grav deplasată precum și o fractură de luxație, se efectuează și intervenția chirurgicală. Scopul este refacerea anatomică a capului humeral, astfel încât tratamentul de urmărire să nu fie necesar.
Endoproteză
La pacienții mai tineri, se încearcă întotdeauna conservarea capului humeral și realinierea anatomică a componentelor fracturii.
Fractura capului humeral: evoluția bolii și prognosticul
Se recomandă ca articulația umărului să nu fie complet imobilizată mai mult de două până la trei săptămâni, altfel se poate dezvolta așa-numitul „umăr înghețat” – o rigidizare dureroasă a umărului.
Alte complicații posibile ale fracturii capului humeral includ:
- Necroza capului humeral (în special la pacienții în vârstă)
- Impingement: prindere dureroasă a țesuturilor moi în spațiul articular (între acromion și capul humeral) în cazul unei fracturi de tuberozitate majoră
- Leziune a labrumului (leziune a buzei articulare)
- Ruptura manșetei rotatorilor (ruptură a grupului muscular din zona umerilor)
- Leziuni vasculare și nervoase (cum ar fi nervii axilari sau artera axilară) în fractura severă a capului humeral
