Prednisolon: Efecte, Utilizări, Efecte secundare

Cum acționează prednisolonul?

Prednisolonul inhibă inflamația, contracarează reacțiile alergice și suprimă apărarea organismului (imunosupresie).

Glucocorticoizii precum prednisolonul se leagă de așa-numiții receptori de glucocorticoizi din organism. Ele sunt de obicei localizate în interiorul celulei. După legarea cu succes, complexul glucocorticoid-receptor intră în nucleul celulei. Acolo influențează activitatea diferitelor gene ale căror produse joacă un rol în reacțiile inflamatorii și de apărare (efect genomic). Acest lucru explică, de asemenea, de ce glucocorticoizii nu își fac pe deplin efect imediat, ci numai după ore sau zile.

De asemenea, prednisolonul poate fi utilizat mult mai rapid atunci când medicii îl administrează în doze mari direct în venă (mai ales în situații de urgență). Procedând astfel, se leagă de receptorii de glucocorticoizi din membrana celulară și stabilizează membrana în acest fel (efect non-genomic). Acest efect acut nu a fost încă clarificat în mod concludent.

În plus, are numeroase alte efecte în organism și, de exemplu, influențează și țesutul conjunctiv sau echilibrul de sare și apă.

Când se utilizează prednisolonul?

Efectul antiinflamator, antialergic și imunosupresor al prednisolonului este utilizat, printre altele, în:

  • Poliartrita cronică (inflamația „reumatoidă” a articulațiilor) și alte boli reumatice
  • Boli inflamatorii cronice intestinale (boala Crohn, colită ulcerativă)
  • Boli autoimune precum colagenoza sau lupusul eritematos
  • Boli inflamatorii ale ochilor, plămânilor, pielii sau ficatului
  • Șoc alergic
  • Pentru a preveni respingerea transplantului
  • Vărsături induse de medicamente citostatice
  • Pierderea auzului

În plus, dozarea de prednisolon poate fi utilizată pentru a compensa o deficiență cronică de cortizon în organism care poate apărea din cauza insuficienței suprarenale (boala Addison).

Cum se utilizează prednisolonul

Dacă prednisolonul urmează să fie aplicat doar local, se utilizează și unguent de prednisolon, creme, soluții de picături sau tincturi. Unguentul pentru ochi cu prednisolon este utilizat pentru conjunctivita alergică și alte boli inflamatorii oculare.

Care sunt efectele secundare ale prednisolonului?

Prednisolonul este în general foarte bine tolerat atunci când este utilizat pe perioade scurte. Acest lucru este valabil și pentru dozele mari de tratament de urgență. Efectele adverse ale terapiei cu prednisolon apar de obicei atunci când pacienții iau doze mai mari pentru perioade mai lungi de timp.

Reacțiile adverse posibile includ:

  • Susceptibilitate crescută la infecții datorită efectului său imunosupresor.
  • Redistribuirea grăsimii corporale cu o posibilă creștere a grăsimii trunchiului (obezitate trunchială)
  • Degradarea țesutului muscular și slăbiciune musculară
  • Modificări ale apetitului, tulburări ale stomacului (de exemplu, inflamație a mucoasei gastrice și ulcere gastrice)

Alte reacții adverse mai puțin frecvente ale prednisolonului includ:

  • Cataractă sau glaucom
  • Hipertensiune
  • Subțierea pielii (în special în cazul utilizării topice)
  • Pierderea osoasă (osteoporoză)

Unguentul pentru ochi cu prednisolon poate reduce performanța vizuală și capacitatea de răspuns în trafic.

În timpul aplicării interne a prednisolonului, este important să ne asigurăm că așa-numitul prag Cushing de aproximativ 7.5 miligrame pe zi nu este depășit în timpul terapiei prelungite. În caz contrar, crește riscul de reacții adverse nedorite (sindromul Cushing). O doză mare de prednisolon de aproximativ 1000 de miligrame pe zi este utilizată doar pentru terapia de șoc care durează câteva zile.

Prednisolonul și alcoolul nu se amestecă bine, mai ales la doze mai mari de medicament. Ca rezultat, efectul prednisolonului poate fi redus. Mulți pacienți raportează, de asemenea, că tolerează mai puțin bine alcoolul în timp ce iau prednisolon.

Dacă doza de prednisolon este mare, combinația poate provoca hipoglicemie sau hiperglicemie severă. Prin urmare, recomandarea generală este să nu luați prednisolon și alcool în același timp.

Întrucât efectul prednisolonului este, printre altele, de a suprima sistemul imunitar, tratamentul cu acest preparat nu trebuie administrat în infecții virale acute (de exemplu varicela, herpes), înainte de vaccinări sau în cazul umflării ganglionilor limfatici.

Dacă este posibil, tratamentul cu prednisolon trebuie evitat în cazul diabetului zaharat existent și, în special, în cazul hipertensiunii arteriale (hipertensiune arterială) greu de controlat, sau trebuie administrat sub observație medicală. Prednisolonul exercită, de asemenea, o influență asupra stării de spirit și a capacității de concentrare a pacientului. Prin urmare, ei nu ar trebui să participe la traficul rutier sau să opereze utilaje în timp ce iau doze mari de prednisolon.

În timpul tratamentului cu prednisolon, absorbția de iod de către glanda tiroidă poate fi redusă. Prin urmare, nivelul tiroidei trebuie verificat în mod regulat. Dacă este posibil, prednisolonul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării, deoarece efectele secundare ale prednisolonului pot fi transferate și asupra copilului în acest caz. O excepție este aplicarea locală pe piele.

În special la copii, ingredientul activ este adaptat mărimii, vârstei și greutății corporale.

Cum să obțineți medicamente cu ingredientul activ prednisolon

Medicamentele cu ingredientul activ prednisolon sunt disponibile pe bază de rețetă în Germania, Austria și Elveția.

De când este cunoscut prednisolonul?

Prednisolonul a fost dezvoltat și lansat pe piață în 1957 de compania germană de medicamente Merck. A înlocuit foarte repede alte preparate de cortizon aflate în uz la acea vreme datorită aplicării sale versatile și a profilului activ, iar de atunci a devenit unul dintre cele mai bine vândute medicamente de pe piața internațională.

Alte fapte interesante despre prednisolon

Efectele secundare ale prednisolonului pot fi exacerbate prin oprirea prea bruscă după un tratament prelungit. În plus, echilibrul hormonal natural al pacientului poate fi perturbat deoarece organismul își oprește propria producție de cortizon în timpul tratamentului.