Durata | Gripa

Durată

După ce unul s-a infectat cu un influenţa virus, începe așa-numita perioadă de incubație a bolii. Aceasta înseamnă că, deși a avut loc o infecție și viruși se înmulțesc în corpul persoanei afectate, încă nu există simptome. Această perioadă de incubație durează de obicei aproximativ 1-2 zile.

Tipic pentru gripă este că simptomele tipice pot apărea în câteva ore. Durata medie a bolii este de aproximativ 5-7 zile de la debutul simptomelor. Cu toate acestea, în unele cazuri, evoluția bolii poate dura câteva săptămâni.

În funcție de apariția posibilelor complicații, precum și de prezența unor factori de risc specifici, individuali, timpul de recuperare influenţa poate dura câteva săptămâni și chiar poate necesita spitalizare. Pacienții cu factori de risc, de exemplu persoanele în vârstă, au de obicei o agravare acută a simptomelor la aproximativ 3-5 zile de la debutul simptomelor. De regulă, simptomele bolii nu sunt aceleași în fiecare zi a bolii, dar pot varia în funcție de evoluția bolii.

De obicei, influenţa începe foarte brusc și sever și este dominat de periodic febră atacuri în primele zile. Pe măsură ce boala progresează, simptomele devin mai slabe până când dispar complet la sfârșitul bolii. Pentru mulți dintre cei afectați, nu este gripă virus în sine, dar infecțiile bacteriene suplimentare (așa-numitele infecții bacteriene secundare) care prezintă cel mai mare risc de gripă. În multe cazuri, organismul, care este deja slăbit de lupta împotriva gripei viruși, nu mai este capabil să combată în mod adecvat agenții patogeni bacterieni.

Din acest motiv, bacterii poate pătrunde în organism mult mai ușor și poate duce la alte boli. Inflamațiile sunt printre cele mai relevante boli care pot apărea în paralel cu gripa. În plus, suprainfecții în tractului respirator sunt adesea observate la pacienții afectați.

  • Creierul (encefalita)
  • Mușchii scheletici (miozita) și
  • Mușchiul inimii (miocardită)

Probabil cea mai eficientă metodă de prevenire a gripă este să ai o vaccinarea împotriva gripei. Cu toate acestea, spre deosebire de alte metode de vaccinare, există o problemă cu vaccinarea antigripală care nu trebuie neglijată. Gripa viruși, în special cele de tip A, sunt considerate extrem de versatile.

Aceasta înseamnă că agenții patogeni care cauzează izbucnirea gripei se schimbă constant prin mutații din cadrul genomului. În ceea ce privește o vaccinare eficientă, aceasta înseamnă că imunizarea este semnificativă numai dacă este reîmprospătată în fiecare an. Din acest motiv, în fiecare an (de obicei din octombrie până în noiembrie), se desfășoară mari campanii de vaccinare pentru imunizarea împotriva tulpinilor de virus gripal care circulă în acel moment.

Costurile unei vaccinarea împotriva gripei sunt de obicei acoperite în totalitate de către public și privat sănătate firme de asigurari. Faptul că o vaccinare are sens sau nu este în cele din urmă la latitudinea fiecărui individ să decidă de la sine. Vaccinarea preventivă împotriva virusurilor gripale este recomandată în special pentru următoarele grupuri de persoane:

  • Persoanele cu vârsta peste 60 de ani
  • Femeile gravide din al doilea trimestru de sarcină
  • Copii și adolescenți
  • Adulți cu risc crescut pentru sănătate (din cauza bolilor cronice ale plămânilor, inimii, circulației, ficatului sau rinichilor)
  • diabetici
  • Pacienți cu scleroză multiplă
  • Pacienți imunocompromiși
  • Persoanele infectate cu HIV
  • Locuitorii caselor de bătrâni și ale caselor de bătrâni
  • Persoane cu risc crescut de infecție (personal medical, profesori, educatori ...)

În plus, unele reguli de bază ale igienei pot ajuta, de asemenea, la prevenirea infecției cu virusul gripal și, astfel, la evitarea gripei.

Dacă rudele apropiate sau persoanele din apropiere suferă de gripă, mâinile lor trebuie spălate și dezinfectate bine de mai multe ori pe zi. Pacienții cu risc ar trebui să se țină la distanță de persoanele infectate sau să poarte un gură pază în caz de contact direct. În plus, o cantitate suficientă de vitamina D ar trebui să ajute la reducerea riscului de infecție și prevenirea infecției.

În acest context, întărirea înnăscutului sistemului imunitar indusă de vitamina joacă un rol decisiv. Vitamina este capabilă să stimuleze formarea diferitelor peptide necesare pentru combaterea agenților patogeni. În plus, profilaxia gripei cu inhibitori ai neuraminidazei poate fi luată în considerare pentru unele grupuri de persoane.

Această opțiune preventivă poate fi utilizată în special pentru pacienții care nu mai pot fi vaccinați în mod normal din cauza unei boli de bază (de exemplu, pacienții cu o sistemului imunitar). Utilizarea inhibitorilor neuraminidazei este acum discutată, de asemenea, pentru prevenirea gripei în rândul personalului medical. Vaccinarea împotriva virusurilor gripale este singura metodă fiabilă de prevenire eficientă a bolilor cu virusul.

În majoritatea cazurilor, vaccinarea este așa-numitul „vaccin mort”. Aceasta înseamnă că vaccinarea conține viruși uciși care nu mai pot infecta organismul, dar care pregătesc eficient sistemului imunitar pentru o infecție cu agentul patogen, astfel încât o boală să fie prevenită eficient la contactul cu virusul. Începând din sezonul 2012/13, a fost disponibil și un „vaccin viu”, care este aprobat pentru copii cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani inclusiv.

Aceasta este menită să îmbunătățească eficacitatea ingredientului activ din această grupă de vârstă. Vaccinarea este reîmprospătată anual, de obicei în lunile octombrie și noiembrie, deoarece acesta este începutul sezonului de infecție cu virusul gripal. Conform datelor de la Institutul Robert Koch, vaccinul protejează până la 90% împotriva bolii cu agentul patogen. STIKO (Comisia permanentă de vaccinare) recomandă vaccinarea împotriva gripei, în special pentru persoanele care se încadrează în unul dintre următoarele grupuri de risc:

  • Persoane de la vârsta de 60 de ani
  • Femeile însărcinate din trimenonul 2
  • Copii, adolescenți și adulți cu riscuri pentru sănătate din cauza unei boli de bază existente
  • Persoanele cu risc crescut de infectare cu virusul (de exemplu, personalul medical), precum și persoanele care, dacă sunt bolnave, pot infecta potențial multe alte persoane (de exemplu, profesori)
  • Persoane în contact regulat cu păsări de curte sau păsări sălbatice