Prezentare scurta
- Ce este bâlbâiala? Bâlbâiala este o tulburare a fluxului de vorbire în care, de exemplu, sunete sau silabele individuale sunt repetate (de exemplu, ww-de ce?) sau sunete sunt extrase (de exemplu, lasă-mă să fiu în pace).
- Care sunt cauzele bâlbâirii? Există diverși factori, de exemplu predispoziția, experiențele traumatice sau tulburările în procesarea semnalelor nervoase corespunzătoare.
- Ce se poate face cu bâlbâiala? În copilărie, bâlbâiala dispare adesea de la sine. În caz contrar, terapia bâlbâială poate ajuta. La adulți, bâlbâiala de obicei nu dispare complet, așa că se recomandă terapia pentru a controla tulburarea – mai ales dacă bâlbâiala este o povară grea pentru persoana afectată.
Ce este bâlbâiala?
Bâlbâiala se poate manifesta într-o varietate de moduri:
- ca repetiție de sunete, silabe sau cuvinte (de exemplu, www-de ce?)
- ca apăsare fără sunet a literelor inițiale (de exemplu, numele meu este B——-ernd.)
- ca alungire a sunetelor individuale (de exemplu, Laaaaass mich doch iiiiiiin Ruhe.)
Bâlbâiala este un fenomen individual. Fiecare bâlbâit se bâlbâie diferit și în situații diferite. Cât de puternic se bâlbâie cineva depinde și de starea mentală actuală. Cu toate acestea, bâlbâiala nu este o tulburare psihică, ci fizică.
Deficiența de vorbire poate apărea împreună cu alte anomalii care interferează suplimentar cu comunicarea. Acestea includ, de exemplu, fenomene lingvistice, cum ar fi utilizarea cuvintelor de umplere, precum și fenomene non-lingvistice, cum ar fi clipirea, tremurul buzelor, mișcarea mușchilor faciali și ai capului, transpirația sau respirația alterată.
Bâlbâiala la copii
Aproximativ 25% dintre acești copii dezvoltă o bâlbâială „reală”, adică permanentă. Acest lucru este obositor și frustrant. Prin urmare, nu este de mirare că copiilor afectați nu le place să vorbească sau chiar le este frică să facă acest lucru – mai ales dacă sunt tachinați de colegi din cauza bâlbâielii lor. Se dezvoltă un cerc vicios de frică și evitare. Bâlbâiala devine din ce în ce mai înrădăcinată. Cu cât persistă mai mult, cu atât este mai greu să revii la o vorbire fluentă.
Bâlbâială la adulți
La adulți, bâlbâiala dispare complet doar în cazuri rare. Prin urmare, de obicei nu mai este vindecabil. Cu toate acestea, terapia poate avea succes și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Persoana afectată poate învăța să vorbească mai fluent și să facă față mai bine bâlbâielii.
Bâlbâiala poate fi stresantă din punct de vedere emoțional
Bâlbâiala poate fi o povară psihologică considerabilă. Mulți oameni care se bâlbâie încearcă să-și acopere problema. Ei evită anumite litere inițiale care le sunt dificile sau schimbă rapid termeni delicati cu alte cuvinte pentru ca celălalt să nu observe bâlbâiala. În timp, frica și efortul sporit necesar pentru a vorbi duc la strategii de evitare. Pentru unii, se ajunge chiar atât de departe încât vorbesc doar când nu se poate altfel. Se retrag din viața socială.
Bâlbâiala: cauze și posibile tulburări
Vorbirea este o interacțiune complexă a diferitelor acțiuni controlate de creier. Este necesar să se coordoneze respirația, vocalizarea și articulația în fracțiuni de secundă. La persoanele care se bâlbâie, această interacțiune este perturbată.
- „Tulburări de transmisie”. Se crede că bâlbâiala se bazează pe o tulburare a semnalelor nervoase care urmează să fie procesate pentru vorbire și/sau se bazează pe o tulburare motorie a organelor implicate în vorbire.
- Dispoziție: Deoarece bâlbâiala apare adesea în familii, probabil că există o predispoziție genetică la aceasta. O componentă ereditară este susținută și de faptul că băieții și bărbații se bâlbâie mult mai des decât fetele și femeile. Cu toate acestea, părinții nu transmit direct copiilor lor bâlbâiala, ci probabil doar o predispoziție corespunzătoare. Dacă acest lucru întâlnește un declanșator pentru bâlbâială (de exemplu, o situație stresantă) și sunt adăugate condiții care perpetuează bâlbâiala, tulburarea de vorbire devine înrădăcinată.
Un lucru este cert: bâlbâiala nu este o tulburare psihică, ci un impediment de vorbire cauzat de abilitățile motorii. Apare indiferent de mediul social și cultural, de nivelul de educație și de interacțiunea în cadrul familiei.
Bâlbâială: terapie
Diagnosticul și terapia mai precisă pentru bâlbâială este efectuată de terapeuți de logopedie, uneori și de profesori de respirație, voce și vorbire, precum și de pedagogii logopedici. În timpul examinărilor, terapeutul este parțial dependent de observațiile persoanei afectate sau ale părinților. În primul rând, natura bâlbâială și comportamentele însoțitoare sunt determinate împreună.
În tratamentul bâlbâirii, diferite grupuri profesionale aplică abordări diferite. În cazuri individuale, terapia depinde și de tipul și severitatea bâlbâielii, precum și de vârsta persoanei afectate.
Obiectivele generale ale terapiei bâlbâiilor sunt în primul rând:
- pentru a îndepărta frica bâlbâitului.
- @ pentru a exersa vorbirea fluentă.
- Pentru a da un simț al ritmului vorbirii și al respirației.
Terapia bâlbâială pentru adulți
O metodă specială de terapie a bâlbâirii pentru adulți este modelarea fluenței. Este conceput pentru a schimba modul în care persoana vorbește și pentru a preveni în primul rând să înceapă să se bâlbâie. Tehnicile includ utilizarea blândă a vocii la începutul cuvântului și întinderea vocalelor. În plus, bolnavii învață să-și controleze respirația. Cu toate acestea, această metodă trebuie practicată intens, astfel încât să devină o a doua natură pentru persoana afectată, iar vorbirea cu sunet inițial ciudat să devină un flux firesc al vorbirii.
Terapia bâlbâială pentru copii
Terapia bâlbâială pentru copii distinge între o abordare directă și una indirectă.
Abordarea indirectă nu se concentrează pe problema vorbirii. Mai degrabă, este preocupat în primul rând de reducerea temerilor și de promovarea dorinței de a vorbi. În acest fel, abordarea indirectă urmărește să pună bazele unui vorbire calm, fără anxietate. Jocurile de vorbire și de mișcare, precum versurile și cântecele ritmate, precum și exercițiile de relaxare și dialog, sunt concepute pentru a promova bucuria copilului de a vorbi. Cooperarea strânsă cu părinții poate îmbunătăți succesul terapiei.
Abordarea directă abordează în mod direct problema vorbirii. Copiii învață să controleze bâlbâiala, să se relaxeze atunci când sunt blocați și să gestioneze cu calm situațiile conversaționale. În plus, această abordare promovează o abordare deschisă a problemei și întărește încrederea în sine a copiilor.
Perspective de succes
La adulți, pe de altă parte, bâlbâiala dispare complet doar rar. Cu toate acestea, antrenamentul continuu poate îmbunătăți semnificativ fluența și poate menține bâlbâiala sub control.
Bâlbâială: Când trebuie să mergi la medic?
Dacă cineva care se bâlbâie are nevoie de terapie depinde de severitatea tulburării de vorbire. Criteriile pentru aceasta sunt cât de des apar atacurile de bâlbâială și cât de severe sunt acestea. Mai presus de toate, însă, bâlbâiala trebuie tratată dacă pune o povară psihologică asupra persoanei afectate.
Comportamentul de evitare, în special, este un indiciu clar că este timpul să căutați ajutor – adică atunci când persoana care se bâlbâie evită situațiile conversaționale sau se retrage din mediul său social.
Bâlbâială: Ce poți face singur
- Luați-l în serios ca partener de discuție.
- Ascultă-l cu calm și răbdare.
- Lasă-l să termine.
- Nu întrerupeți o persoană care se bâlbâie și nu continuați să vorbiți în numele lui din nerăbdare.
- Semnalați atenția menținând contactul vizual.
- Încurajarea bine intenționată, cum ar fi „ușorează-te” sau „mergi întotdeauna încet” poate face ca persoana care se bâlbâie să se simtă și mai nesigură.
- Mai presus de toate, nu-ți bate joc niciodată de o persoană care se bâlbâie. Acest lucru nu numai că poate intensifica bâlbâiala, ci și jignește omologul tău.
