Terapia comportamentală dialectică
Dialectic terapia comportamentală este o formă de psihoterapie dezvoltat de psihologi și utilizat frecvent la pacienții cu sindromul borderline. În principiu, este o terapie comportamentală cognitivă, dar funcționează și cu meditaţie exerciții pentru a ajuta pacientul să dobândească un nou mod de gândire. Practic se poate spune că terapia are două puncte de plecare.
Prima este abordarea dialectică, care presupune recunoașterea punctelor de vedere opuse, acceptarea lor și încercarea de a găsi o cale de mijloc. Acest lucru poate însemna că pacienții trebuie să perceapă că, în situații dificile, nu ar trebui, fără excepție, să reacționeze cu furie excesivă, ci că acceptă situația ca atare și încearcă să aibă o conversație bazată pe fapte. A doua abordare, abordarea comportamentală, se referă la o astfel de schimbare de comportament.
Aici, de exemplu, este vorba despre recompensarea unui comportament bun și promovarea acestuia. Dialectic-terapia comportamentală nu este utilizat doar pentru pacienții limită, ci și pentru pacienții cu tulburări alimentare. Terapia poate fi efectuată în regim intern sau ambulatoriu, în terapia individuală sau într-o terapie de grup.
În plus, există o farmacoterapie care funcționează cu utilizarea medicamentelor. Aici, de exemplu, neuroleptice sau se administrează antidepresive pentru a facilita pacienților începerea viitoarei terapii. În caz contrar, utilizarea acestor medicamente nu este recomandată pacienților limitați.
Mai importantă este terapia individuală. În acest timp, pacientul ar trebui să facă față problemelor sale și să încerce să le rezolve. În terapia individuală este important ca pacientul și terapeutul să ajungă la un acord în care pacientul se angajează să coopereze în cel mai bun mod posibil și să nu întrerupă terapia (din păcate, acest lucru este adesea cazul pacienților limită) și terapeutul se angajează la rândul său să facă tot posibilul pentru a ajuta pacientul.
Pacientul ar trebui să țină un jurnal pentru un anumit timp în care sunt înregistrate evenimente negative și gânduri suicidare, precum și experiențe pozitive. În plus față de terapia individuală, ar trebui să existe întotdeauna un serviciu telefonic de urgență, deoarece pot apărea situații în timpul terapiei în care nu este disponibil nici un terapeut și pacientul se simte copleșit. În aceste momente ar trebui să existe posibilitatea de a contacta terapeutul sau o altă persoană care este familiarizată cu terapia la limită.
După terapia individuală, are loc terapia de grup, care constă din cinci module. Una dintre acestea este atenția interioară. Aici este important ca pacientul să poată descrie și realiza ceea ce simte.
Dacă pacientul se simte fericit, el ar trebui să poată arăta acest lucru (de exemplu, zâmbind) și, de asemenea, să poată comunica acest lucru mediului înconjurător, dacă se simte trist, el ar trebui să verbalizeze acest sentiment și așa mai departe. Următorul modul este așa-numita toleranță la stres. Aici este important ca pacientul să nu reacționeze excesiv emoțional imediat în situații stresante, ci să permită situației să se afecteze mai întâi și apoi să se gândească realist dacă situația poate fi gestionată bine.
Al treilea modul se ocupă cu gestionarea sentimentelor. Aici este important ca pacientul să poată clasifica sentimentele care vor apărea în el. El ar trebui să poată face diferența între sentimente fericite, pline de speranță, furioase, triste și toate celelalte sentimente.
Acest lucru permite pacientului să controleze fiecare situație și fiecare emoție. Al patrulea modul se referă la construirea unei rețele sociale, adică la abilități interumane. Aici pacientul ar trebui să învețe cum să se apropie cel mai bine de oameni, cum să se implice cu ei și, de asemenea, cum să sufere din când în când un eșec sau o dezamăgire, dar care poate fi iertat datorită unei prietenii.
Aici este important ca pacientul să învețe că poate fi și el în fundal pentru a menține o prietenie. Ultimul modul tratează stima de sine. Pacientul trebuie să învețe că el însuși este o persoană pe care alții și mai presus de toate ar trebui să o aprecieze. Că i se permite să aibă gânduri pozitive despre sine și că poate face ceva bun pentru sine. Toate aceste module ar trebui dezvoltate și interiorizate în terapia de grup.
Toate articolele din această serie:
