LDH (lactat dehidrogenază): ce înseamnă valoarea ta de laborator

Ce este LDH?

LDH (lactat dehidrogenază) este o enzimă implicată în fermentația acidului lactic. Cu ajutorul acestui proces, celulele obțin energie din zahărul din sânge (glucoză) fără a avea nevoie de oxigen.

LDH este prezentă în toate celulele: cea mai mare activitate enzimatică poate fi detectată în mușchiul scheletic, mușchiul cardiac, rinichi, creier și ficat.

Enzima este localizată în interiorul celulelor. Dacă acestea sunt distruse, LDH este eliberată și poate fi măsurată în sânge. Prin urmare, o valoare de laborator LDH crescută indică faptul că celulele au dispărut undeva în corp.

Deoarece lactat dehidrogenaza se găsește în atât de multe țesuturi, este un marker nespecific care poate fi crescut în multe boli.

Diferite variante de LDH

Lactat dehidrogenaza este compusă din patru subunități, dintre care există două tipuri: de tip H (inima) și de tip M (mușchi). În funcție de combinație, rezultă cinci izoenzime LDH diferite.

Cele cinci izoenzime LDH sunt:

  • LDH-1: cu patru subunități de tip H (H4). Ponderea LDH totală 15 până la 23 la sută. Apariția principală: în principal mușchiul inimii, dar și globule roșii (eritrocite) și rinichi.
  • LDH-2: cu trei subunități de tip H și o subunitate de tip M (H3M). Reprezintă 30 până la 39% din totalul LDH. Apariția principală: Eritrocite, rinichi, inimă și plămâni.
  • LDH-3: cu două subunități H- și două de tip M (H2M2). Proporția din LDH totală 20 până la 25 la sută. Apariția principală: plămâni, trombocite (tiromobocite) și sistemul limfatic.
  • LDH-4: cu o subunitate de tip H și trei subunități de tip M (HM3). Ponderea LDH totală 8 până la 15 la sută. Apariția principală: diverse organe.
  • LDH-5: cu patru subunități de tip M (M4). Ponderea LDH totală 9 până la 14 la sută. Apariția principală: în principal mușchiul scheletic, dar și ficatul.

Când se determină LDH?

LDH-1 în atenție în atacurile de cord suspectate

Corpul descompune diferitele tipuri de lactat dehidrogenază în rate diferite. De exemplu, jumătate din LDH-5 este descompusă după doar opt până la douăsprezece ore, în timp ce jumătate din LDH-1 – care se găsește în principal în mușchiul inimii – este descompusă doar după trei până la șapte zile.

Astfel, LDH-1 rămâne semnificativ crescută cel mai mult timp după un infarct miocardic acut și este astfel adecvată pentru diagnosticare tardivă: izoenzima poate indica un infarct miocardic până la a 10-a până la a 14-a zi după aceea. În acest caz, proporția acestei izoenzime este de obicei mai mare de 45% din totalul lactat dehidrogenazei.

Parametrii mai noi în medicina cardiacă sunt, de exemplu, troponina T sau troponina I. Aceștia pot fi detectați în sânge până la șapte până la zece zile după un infarct și sunt mai sensibili la un atac de cord decât LDH. Cu toate acestea, dacă scopul este de a detecta un atac de cord care nu mai este proaspăt, poate fi necesară detectarea lactat dehidrogenazei.

Suspiciunea altor boli

Medicii determină, de asemenea, lactat dehidrogenaza ca marker suplimentar în:

  • anumite forme de anemie (anemie)
  • boli ale mușchilor scheletici
  • Boli hepatice
  • Intoxicații
  • embolismul pulmonar
  • tumori maligne

Valori de referință LDH

Valoarea LDH din sânge este determinată în serul sanguin. În funcție de vârstă și sex, se aplică următoarele valori normale LDH:

Vârstă

Masculin

Femeie

până la 30 (de) zile

178 – 629 U/l

187 – 600 U/l

31 zile la 3 luni

158 – 373 U/l

152 – 353 U/l

4 la luni 6

135 – 376 U/l

158 – 353 U/l

7 la luni 12

129 – 367 U/l

152 – 327 U/l

1 la 3 ani

164 – 286 U/l

164 – 286 U/l

4 la 6 ani

155 – 280 U/l

155 – 280 U/l

7 la 9 ani

141 – 237 U/l

141 – 237 U/l

10 la 11 ani

141 – 231 U/l

129 – 222 U/l

12 - 13 ani

141 – 231 U/l

129 – 205 U/l

14 la 19 ani

117 – 217 U/l

117 – 213 U/l

de la 20 ani

100 – 247 U/l

120 – 247 U/l

Abrevierea „U/l” înseamnă unitatea de enzimă pe litru.

Când este crescută valoarea LDH?

Dacă LDH este prea mare, acest lucru poate avea diverse motive:

LDH este, de asemenea, crescută în hemoliza intravasculară (distrugerea globulelor roșii din interiorul vaselor) și mononucleoza infecțioasă (febră glandulare).

Leziuni cardiace: izoenzima LDH-1 este deosebit de crescută în bolile de inimă, de exemplu în infarctul miocardic, miocardită, pericardită, endocardită sau aritmii cardiace.

Lactat dehidrogenaza este, de asemenea, crescută în deteriorarea celulară în urma procedurilor de diagnostic și terapeutice pe inimă.

Boli ale mușchilor scheletici: LDH-5 este crescut în bolile sau leziunile mușchilor scheletici. Acestea includ distrofie musculară, boli de depozitare, inflamații musculare, leziuni și leziuni musculare toxice.

Alte cauze: În plus, LDH poate fi crescută în embolia pulmonară (LDH-3) și în tumorile maligne.

Valorile fals ridicate (fără valori ale bolii) sunt măsurate în:

  • hemoliza (dezintegrarea celulelor sanguine) în proba de sânge
  • stres fizic

Ce să faci dacă valoarea LDH se modifică?

O valoare crescută a lactat dehidrogenazei este adesea dificil de interpretat, deoarece poate apărea în foarte multe boli. Prin urmare, sunt necesare examinări clinice suplimentare sau parametri de laborator pentru a clarifica cauza exactă a valorilor sanguine modificate.

Valoarea LDH poate fi crescută și după muncă fizică grea sau sport sau după o recoltare dificilă de sânge și apoi nu are valoare clinică. Prin urmare, este recomandabil să repetați recoltarea de sânge dacă LDH este crescută.