Prezentare scurta
- Simptome: Dificultate severă la matematică (tabele de înmulțire, aritmetică de bază, probleme de text) și la procesarea numărului și cantității, simptome psihologice precum anxietatea de testare, depresie, plângeri somatice, deficite de atenție, comportament agresiv.
- Cauze: Până în prezent, în mare măsură neclare, sunt discutate tulburările cerebrale din copilărie și epilepsiile, motivele genetice, o legătură cu o tulburare de citire și ortografie.
- Diagnostic: Diagnosticul precoce este crucial pentru succesul tratamentului, discutia diagnostica cu specialistii, evaluarea dezvoltarii scolare, clarificarea prin teste speciale, examene fizice (cum ar fi teste de vedere si auz, examene neurologice).
Ce este discalculia?
Răspunsul la această întrebare, pe scurt, este o dificultate profundă în a te ocupa de matematică. În consecință, discalculia se mai numește și discalculie. Aparține așa-numitelor tulburări de învățare. Acest grup de tulburări de dezvoltare școlară afectează nu numai aritmetica, ci și alte abilități precum cititul sau scrisul – acestea nu se dezvoltă „normal”. Fundalul este un eșec definit al performanței creierului.
În aproape toate cazurile, discalculia devine evidentă în copilărie. Discalculia se caracterizează printr-o discrepanță între performanța așteptată și cea reală. Cei afectați au mari probleme cu numerele și cantitățile. Drept urmare, ei consideră că chiar și calculele simple sunt greu sau imposibil de înțeles. Ca urmare a discalculiei, performanța este slabă nu numai la matematică, ci și la orele de fizică sau chimie.
Discalculia nu se termină cu anii de școală, ci de obicei duce la probleme în educație sau formare, la universitate, la locul de muncă sau în viața privată la vârsta adultă.
Combinație cu alte tulburări
Frecvența discalculiei
Studiile recente privind frecvența discalculiei au rezultate similare în diferite țări. În Germania, de exemplu, între trei și șapte la sută dintre copii, adolescenți și adulți au discalculie.
Interesant este că discalculia este mai frecventă la copiii americani decât în Germania. Diferențele din sistemul școlar pot fi parțial responsabile pentru acest lucru.
Cum recunoști discalculia?
În plus, memoria de lucru vizual-spațială este afectată. Acest lucru se reflectă, de exemplu, în faptul că persoanele afectate au dificultăți în a-și aminti pozițiile numerelor într-o matrice (aranjare ca într-un tabel).
Simptome la grădiniță sau la grădiniță
Dovezile unui risc crescut de discalculie sunt posibile încă de la vârsta grădiniței. Cu toate acestea, recunoașterea unei discalculie la această vârstă nu este întotdeauna ușoară. Primele semne sunt probleme cu rapoartele și numărarea. Începerea cu unitățile (cum ar fi greutatea) și sistemul zecimal provoacă, de asemenea, dificultăți.
Simptome în școala primară
Numărarea degetelor este practic un instrument normal atunci când învățați strategii aritmetice. Numărarea degetelor de lungă durată, pe de altă parte, mai ales în cazul sarcinilor ușoare și exersate, este uneori un alt semn al discalculiei.
Simptome în viața de zi cu zi
Pentru copiii cu discalculie, în viața de zi cu zi apar și o varietate de dificultăți. De exemplu, citirea ceasului, precum și gestionarea banilor reprezintă o mare provocare pentru cei afectați.
Stres psihologic
Pe de o parte, copiii afectați se retrag adesea și dezvoltă anxietate (examinare), simptome depresive și plângeri somatice. Plângerile somatice sunt simptome fizice, cum ar fi durerile de cap sau durerile abdominale, pentru care nu poate fi găsită o cauză organică. Pe de altă parte, la copiii afectați sunt posibile deficite de atenție, comportament delincvent (= abaterea de la normă) și agresiv.
Este discalculia tratabilă?
Discalculia este tratabilă, dar nu poate fi vindecată. Terapia discalculiei se bazează aproape exclusiv pe suport individual și direcționat pentru copilul afectat. Cei afectați nu primesc nicio măsură medicală, în special niciun medicament.
- Instruire de calcul
- Terapia comportamentală
- Antrenament neuropsihologic
Antrenamentul de calcul
Pregătirea aritmetică fie se bazează pe curriculum, fie este detașată de acesta. Citiți mai multe despre metodele de exerciții aplicate în articolul Exerciții de discalculie.
Antrenament comportamental și neuropsihologic
Scop individual
Scopul terapiei pentru discalculie este ca copilul să-și construiască propria gândire matematică și astfel să dezvolte un sentiment pentru numere. Acest lucru îi permite copilului să înțeleagă abilitățile de bază ale matematicii pentru a beneficia de lecții în cel mai bun mod posibil.
Înțelegerea și cooperarea părinților
Baza manipulării corecte a discalculiei este o înțelegere precisă a tulburării. Discalculia nu înseamnă o afectare a inteligenței! Cu toate acestea, este important ca rudele să înțeleagă amploarea și consecințele discalculiei. Aceasta include, de exemplu, cunoașterea faptului că diverși factori psihologici, cum ar fi presiunea și frustrarea, joacă un rol în discalculie.
În ciuda laudelor care sunt întotdeauna recomandate, este important să evitați să așteptați prea mult de la copil. Este important ca copilul să înțeleagă perspectiva tratamentului: terapia oferă sprijin pe termen lung și ajută la îmbunătățirea situației pentru viitor.
Implicarea școlii
Terapie pentru adolescenți și adulți
Până în prezent, programele de remediere s-au concentrat în primul rând pe școlile preșcolare și primare. În consecință, există doar câteva materiale de sprijin atrăgătoare pentru adolescenți și adulți. Este nevoie de cercetări pentru a investiga evoluția pe termen lung a discalculiei la vârsta adultă și posibila dezvoltare a tulburărilor concomitente, în special a anxietății matematice și școlare.
Durata și costul terapiei
Este dificil să faci o declarație despre durata terapiei discalculiei. În cele mai multe cazuri, terapia se întinde pe cel puțin un an. Cu toate acestea, progresul este foarte greu de prezis în cazuri individuale.
Care sunt cauzele și factorii de risc?
Factori de risc posibil
Tulburările cerebrale din copilăria timpurie și epilepsiile pot declanșa discalculie. În plus, factorii psihosociali și educaționali joacă un rol important.
Cauze genetice
Studiile cu familii și gemeni sugerează că discalculia este într-o oarecare măsură ereditară. Aproximativ 45% dintre cei afectați au rude cu tulburări de învățare.
Discalculia apare uneori în contextul unor tulburări genetice precum sindromul Turner sau fenilcetonuria.
Legătura cu dislexia?
Cum se examinează și se diagnostichează discalculia?
Un diagnostic precoce al discalculiei este important pentru ca copilul afectat să primească sprijin adecvat pe lângă lecțiile școlare. Numai astfel se pot închide rapid lacunele în cunoștințe și copilul nu pierde contactul cu lecțiile.
Interviu de diagnostic
Specialiștii în dificultăți de învățare sunt psihiatri pentru copii și adolescenți sau psihoterapeuți corespunzători. Pentru a iniția interviul de diagnostic, este important ca medicul să întrebe atât părinții, cât și copilul afectat despre discalculie. Neînțelegerile sunt adesea clarificate în acest moment.
Apoi vorbește cu părinții în detaliu despre simptomele de discalculie ale copilului. De asemenea, ar trebui discutate orice tulburări de limbaj și dezvoltare motrică. De asemenea, pot exista stresuri psihologice care reduc impulsul copilului. În cele din urmă, medicul va lua în considerare și situația familiei pentru a identifica orice stres familial. În sfârșit, ar trebui clarificată și întrebarea dacă s-au luat deja măsuri împotriva discalculiei.
Baza examenului este ancheta privind starea de învățare și dezvoltarea școlii. Aceasta include raportul de la școală. Acest raport ar trebui să acopere toate domeniile școlare, inclusiv motivația copilului, deoarece uneori abilitățile lingvistice slabe sunt asociate și cu discalculia. Schimbările frecvente de clasă și școală sunt, de asemenea, un factor de risc pentru dificultățile academice.
Teste
Examinare fizică
O examinare fizică amănunțită este importantă pentru a determina orice deficit neurologic sau senzorial, cum ar fi deficitele de atenție, problemele de vorbire, problemele de memorie și slăbiciunea vizual-spațială. O atenție deosebită trebuie acordată dificultăților de vedere și auz. Medicul determină abilitățile intelectuale prin intermediul unui test de inteligență standardizat.
Diagnosticul de „discalculie” se pune atunci când sunt îndeplinite următoarele criterii:
- În testele aritmetice standardizate, se obține un rezultat dintre cele mai proaste zece procente.
- Coeficientul de inteligență este mai mare de 70.
- Diferența dintre rezultatele testelor aritmetice și coeficientul de inteligență este semnificativă.
- Discalculia a apărut înainte de clasa a VI-a.
Este important să excludem posibilitatea ca „slăbiciunea matematică” să existe doar din cauza lipsei de predare, a bolilor neurologice sau a tulburărilor emoționale. Dacă acesta este cazul, medicul pune diagnosticul de discalculie, luând în considerare toate criteriile.
Care este evoluția bolii și care este prognosticul?
Fără sprijin individual, totuși, se pot aștepta puține progrese în procesul de învățare și oportunitățile educaționale sunt mult reduse. Statistic, cei afectați părăsesc școala mai devreme și au probleme în continuarea formării profesionale.
Acest lucru arată clar că sprijinul trebuie început din timp pentru a reduce dezavantajele cauzate de „slăbiciunea matematică” și pentru a permite progresul normal al învățării.
