Forme ale sindromului Raynaud | Sindromul Raynaud

Forme ale sindromului Raynaud

Se împarte Sindromul Raynaud în sindromul Raynaud primar este considerat idiopatic (profesia medicală înțelege acest lucru înseamnă că cauza nu este cunoscută), în timp ce sindromul Raynaud secundar apare atunci când afectarea vasculară organică apare în contextul bolilor sistemice (adică a bolilor care afectează întregul organism). Una dintre aceste boli sistemice poate fi, de exemplu, colagenoză (țesut conjunctiv tulburare), care aparține bolilor reumatice și duce la o tulburare circulatorie prin schimbarea peretelui sânge nave.

  • Sindromul Raynaud primar și a
  • Secundar Raynaud- ́Syndrom

Există mai multe cauze posibile ale sindromului Raynaud:

  • Închiderea arterelor degetului z.

    De exemplu, prin microtrombi (cheaguri mici), îngustarea vaselor (stenoze proximale), compresie, vibrații permanente sau degerături

  • Modificări inflamatorii ale peretelui vascular, de exemplu în colagenoză (în special în sclerodermie: fibroză (creșterea țesutului conjunctiv) a pielii și a organelor), granulomatoza Wegener (inflamație vasculară rară, severă), artrita reumatoidă
  • Boli hematologice: aglutinine reci (anticorpi care pot provoca descompunerea sângelui), policitemie (număr crescut de celule roșii din sânge (eritrocite)), trombocitoză (număr crescut de trombocite)
  • Substanțe și medicamente toxice: beta-blocante (medicamente împotriva hipertensiunii arteriale -> vezi și subiectul nostru: hipertensiune arterială) anticonceptive hormonale („pilula”) citostatice (chimioterapice)
  • Beta-blocant (medicamente împotriva tensiunii arteriale crescute -> rețineți și subiectul nostru: tensiunea arterială crescută)
  • Anticonceptivi hormonali („pilula”)
  • Citostatice (chimioterapice)
  • Beta-blocant (medicamente împotriva tensiunii arteriale crescute -> rețineți și subiectul nostru: tensiunea arterială crescută)
  • Anticonceptivi hormonali („pilula”)
  • Citostatice (chimioterapice)

Corpul are nevoie de lumina soarelui pentru a produce vitamina D. Deoarece mulți oameni din Europa nu sunt suficient de afară, mai ales în lunile de iarnă, a deficit de vitamina este răspândit. Vitamina D este important pentru multe procese din corp.

Prin urmare, un deficit cauzează diferite simptome. În ce măsură există o legătură între a vitamina D deficiență și Sindromul Raynaud este neclar. Există pacienți care raportează o ameliorare sau dispariție a simptomelor din cauza aportului de vitamina D.

În orice caz, un nivel echilibrat de vitamina D nu poate face rău și poate atenua simptomele. Există două caracteristici principale ale Sindromul Raynaud. Pe de o parte, există durere, care poate fi explicat prin redus sânge circulație și, pe de altă parte, există o decolorare tipică.

Decolorările sunt în trei culori și au următoarea succesiune: Este important ca infestarea să apară întotdeauna simetric, adică să afecteze ambele mâini, picioare etc. Fumatul de obicei agravează simptomele, ca nicotină constrânge sânge nave.

  • Decolorarea albului (îngustarea deget arterele = vasoconstricția Aa.

    Digitale)

  • Decolorare albastră a pielii (cianoză = deficit de oxigen)
  • Decolorare roșie (creșterea fluxului sanguin (hiperemie reactivă) ca urmare a lipsei fluxului sanguin)

Sindromul Raynaud este diagnosticat clinic pe baza simptomelor menționate mai sus. O infestare simetrică a 2-a -5-a deget (degetul arătător la degetul mic) indică o dezvoltare primară a bolii. De regulă, o îmbunătățire se realizează prin aplicarea căldurii sau prin administrarea de nitrolingv (Nitroglicerină).

Nitrolingvul are efect vasodilatator. Dacă degetele individuale sunt afectate asimetric și nu reacționează nici la căldură, nici la nitrolingv, cu o îmbunătățire a simptomelor, acest lucru este mai probabil să indice sindromul Raynaud secundar. Pe lângă diagnosticarea clinică, există și diagnostic instrumental (metode de măsurare). Cu așa-numitul oscilograf se măsoară fluxul sanguin în acra și cu metoda Doppler (formă de ultrasunete examen) se localizează ocluziile sau constricțiile vasculare segmentare.