Prezentare scurta
- Ce este coma? O inconștiență profundă prelungită și cea mai gravă formă de afectare a conștiinței. Există diferite niveluri de comă de la ușoară (pacientul reacționează la anumiți stimuli) la profundă (nu mai reacționează).
- Forme: Pe lângă coma clasică, există comă de veghe, stare de minim conștient, comă artificială și sindromul blocat.
- Cauze: de exemplu boli ale creierului (cum ar fi accident vascular cerebral, traumatisme cranio-cerebrale), tulburări metabolice (cum ar fi deficiența de oxigen, hiper/hipoglicemie), intoxicații (de exemplu, cu medicamente, otrăvuri, anestezice)
- Când să vezi un medic? Mereu! Sunați imediat medicul de urgență dacă cineva intră în comă.
- Terapie: Tratamentul cauzei, îngrijiri medicale intensive, alimentație/ventilație artificială dacă este necesar, stimularea creierului prin masaj, lumină, muzică, vorbire etc.
Comă: Descriere
Termenul „comă” provine din greacă. Înseamnă ceva de genul „somn adânc”. O persoană aflată în comă nu mai poate fi trezită și reacționează doar la stimuli externi, cum ar fi lumina sau durere, într-o măsură foarte limitată sau deloc. Într-o comă profundă, ochii rămân aproape întotdeauna închiși. Coma este cea mai severă formă de afectare a conștienței.
În funcție de adâncimea comei, se face o distincție între patru stadii de comă:
- Comă ușoară, stadiul I: Pacienții încă reacționează la stimuli dureroși cu mișcări de apărare țintite. Pupilele lor se contractă atunci când sunt expuse la lumină.
- Comă ușoară, stadiul II: Pacienții se apără împotriva stimulilor de durere doar într-o manieră nețintită. Reflexul pupilar funcționează.
- Comă profundă, stadiul III: Pacientul nu mai prezintă nicio reacție de apărare împotriva durerii, ci doar mișcări nețintite. Reacția pupilară este doar slabă.
- Comă profundă, stadiul IV: Pacientul nu mai prezintă deloc nicio reacție dureroasă, pupilele sunt dilatate și nu reacționează la lumină.
O comă poate dura de la câteva zile până la maximum câteva săptămâni. Apoi starea pacientului, de obicei, fie se îmbunătățește rapid, fie apare moartea cerebrală.
Tranziții ușoare
Astăzi, coma nu mai este văzută din ce în ce mai mult ca o stare statică, ci ca un proces în schimbare. Coma, starea vegetativă (sindromul apalic) și starea minim conștientă (MCS) se pot îmbina fără probleme una în alta. Unii pacienți își recapătă conștiința deplină, dar sunt aproape complet paralizați. Experții vorbesc apoi despre sindromul blocat (LiS).
Coma ca reacție de protecție
Unii neuropsihologi cred acum că o comă nu este o stare pasivă, ci o reacție activă de protecție. Se presupune că cei afectați s-au retras la un nivel foarte profund de conștiință în urma leziunilor cerebrale. Cu ajutorul terapiei, totuși, ei pot reuși să-și recapete accesul la lume.
Comă: cauze și posibile boli
Coma poate fi declanșată direct de o leziune sau o boală a creierului. Uneori, însă, dezechilibrele metabolice severe duc și la comă. Otrăvirea cu medicamente sau alte toxine poate fi, de asemenea, cauza unei inconștiențe profunde.
Boli ale creierului
- Cursă
- Traumatism craniocerebral
- Meningita (inflamația meningelor)
- Inflamația creierului (encefalită)
- Hemoragie cerebrală
- Criză de epilepsie
- Tumoare pe creier
Tulburare metabolică (comă metabolică)
- Insuficiență circulatorie
- Deficitul de oxigen
- Glicemie scăzută (hipoglicemie)
- Hiperglicemie (hiperglicemie, comă hiperosmolară, comă diabetică)
- Insuficiență renală (comă uremică)
- Insuficiență hepatică (comă hepatică)
Otrăvire
- Droguri (de exemplu, alcool, narcotice)
- otrăvuri
- Narcotice
Coma: cele mai importante forme
Pe lângă coma clasică, există forme de comă în care conștiința încă pare să fie prezentă într-o anumită măsură.
Comă de veghe (sindrom apalic)
Datorită ochilor deschiși și a capacității lor de a se mișca, cei afectați par treji, în ciuda faptului că sunt inconștienți. Cu toate acestea, privirea lor este fie fixă, fie rătăcește nesigur. Deși pacienții în stare vegetativă trebuie să fie hrăniți artificial, ei pot, de exemplu, să apuce, să zâmbească sau să plângă. Într-o stare vegetativă reală, însă, aceste mișcări sunt reflexe inconștiente. Termenul „stare vegetativă persistentă” (PVS) indică faptul că funcțiile sistemului nervos vegetativ, cum ar fi respirația, bătăile inimii și ritmul somnului, încă funcționează, în timp ce funcțiile cognitive superioare sunt paralizate.
Motivul pentru starea unei stări vegetative este deteriorarea creierului, care formează stratul exterior al creierului uman. Acesta învăluie structurile profunde ale creierului ca o mantie, motiv pentru care este denumit și „sindrom apalic” (greacă pentru „fără mantie”). Creierul procesează toate impresiile senzoriale: văzul, auzul, simțirea, gustul și mirosul. Stochează amintiri și este sediul conștiinței. O rănire, o boală sau lipsa de oxigen a creierului poate duce la eșec aproape complet.
Stare Minim Conștientă (MCS)
La prima vedere, starea minim conștientă și starea vegetativă par să fie similare în mod confuz. Pacienții au un ritm somn-veghe controlat de sistemul nervos autonom. Datorită ochilor deschiși, mișcărilor și expresiilor faciale, par trezi uneori.
Cu toate acestea, în timp ce pacienții în stare vegetativă sunt capabili doar de reflexe inconștiente, cel puțin conform doctrinei, pacienții într-o stare minim conștientă manifestă ocazional reacții intenționate la stimuli externi (cum ar fi sunete, atingere) sau chiar expresii de emoție în prezență. a rudelor.
Pe măsură ce unii pacienți trec dintr-o stare vegetativă într-o stare minim conștientă, oamenii de știință și medicii văd din ce în ce mai mult granițele dintre cele două stări ca fiind neclare.
Probabilitatea ca cineva să se trezească dintr-o stare de minim conștient este mult mai mare decât atunci când se trezește dintr-o stare vegetativă. Dacă starea nu se ameliorează în primele douăsprezece luni, șansa de recuperare a pacientului scade considerabil. Cu toate acestea, chiar și pacienții treziți rămân de obicei cu handicap grav din cauza leziunilor grave ale creierului.
Comă artificială
Sindrom blocat
Sindromul blocat nu este de fapt o formă de comă. Cu toate acestea, fără o examinare mai atentă, poate fi ușor confundată cu o stare vegetativă, care este asociată cu paraplegia. Pacienții cu sindromul blocat sunt treji și pe deplin conștienți, dar complet paralizați. Unii cel puțin încă mai au control asupra ochilor lor și pot comunica clipind.
Comă: Când trebuie să mergi la medic?
Inconștiența este întotdeauna o urgență medicală. Prin urmare, apelați întotdeauna un medic de urgență. Acordați primul ajutor până la sosirea medicului. În special, asigurați-vă că pacientul respiră. Dacă nu este cazul, începeți imediat compresiile toracice.
Coma: ce face doctorul
Este adesea dificil de determinat cât de adâncă este de fapt o comă. Faptul că pacientul nu răspunde la solicitări precum „Uită-te la mine” sau „Strânge-mă de mână” nu spune neapărat nimic despre nivelul lor de conștiință.
De asemenea, poate fi dificil de diferențiat între o stare vegetativă și o stare minim conștientă. S-a demonstrat, de exemplu, că unii pacienți în stare vegetativă pot încă procesa enunțuri verbale.
Cu toate acestea, nici măcar astfel de scanări ale creierului nu sunt 100% fiabile. De exemplu, diagnosticul poate fi falsificat dacă un pacient cu o stare de minim conștient se află într-o stare de inconștiență profundă în timpul examinării. În acest caz, momentele conștiente nu sunt înregistrate. Prin urmare, experții solicită ca pacienții în comă să fie trimiși prin scanarea creierului de mai multe ori înainte de a se pune un diagnostic.
Terapie
Terapia cu comă se concentrează inițial pe tratarea bolii care a declanșat coma. În plus, persoanele aflate în comă necesită de obicei îngrijire medicală intensivă. În funcție de adâncimea comei, aceștia sunt hrăniți artificial sau chiar ventilați. Uneori sunt necesare și măsuri de fizioterapie și terapie ocupațională.
Pentru persoanele aflate în stare vegetativă sau cu conștiință minimă, cercetătorii în comă solicită tot mai mult măsuri terapeutice permanente care să ofere creierului stimuli senzoriali. Un creier care este stimulat în acest fel are mai multe șanse să își reia activitatea. Stimulii potriviți includ masaje, lumină colorată, mișcare în apă sau muzică, dar mai ales atingere iubitoare și contact direct cu pacientul. Rudele joacă un rol central în activare.
Coma: Ce poți face singur
O persoană aflată în comă este dependentă de ajutor. Pe lângă îngrijirea fizică, aceasta include și asistența umană. Aceasta nu este doar o chestiune de etică, există și dovezi tot mai mari că conștiința multor persoane aflate în comă nu este complet stinsă. Tratamentul iubitor și respectuos al pacientului este, prin urmare, extrem de important.
Acest lucru are efect, chiar dacă nu este întotdeauna vizibil din exterior. Pacienții cu comă trează, în special, reacționează adesea la stimularea iubitoare cu o schimbare a ritmului cardiac și a respirației. De asemenea, tonusul muscular și rezistența pielii se schimbă.
Chiar dacă îngrijitorii și rudele nu pot ști cât de mult percep cu adevărat pacienții aflați în comă, ei ar trebui să se comporte întotdeauna ca și cum pacientul ar putea percepe și înțelege totul.
