Ce este psihoza schizofrenică?

Ce este psihoza schizofrenică?

Schizofrenic psihoză este forma acută a schizofrenie. Aceasta este o tulburare în care realitatea este percepută ca fiind tulburată. In timpul psihoză se poate întâmpla ca pacientul să audă voci ciudate sau să vadă fantome care nu sunt acolo.

Deseori există și un sentiment de neliniște și tensiune interioară. Simptomele unei psihoză poate fi foarte variabilă și poate varia de la o persoană la alta. Există diferite tipuri de psihoze schizofrenice. Cea mai cunoscută formă este psihoza schizofrenică paranoică, în care paranoia și sentimentul de a fi observat sunt în prim-plan. Greșit, schizofrenie este adesea asociat cu divizarea tulburare de personalitate (de asemenea, tulburare de identitate disociativă), în care diferite personalități ale unei persoane pot prelua controlul asupra corpului.

Care ar putea fi semnele psihozei schizofrenice?

O psihoză se poate manifesta în moduri diferite și poate fi destul de diversă. Cu toate acestea, există unele semne distinctive care sunt comune. Iluzii: Într-o amăgire, realitatea este percepută distorsionată și interpretată greșit.

În acest caz, alte persoane nu se pot asigura că persoana în cauză își abandonează ideile, chiar și cu argumente raționale. În timpul unei psihoze, oamenii au adesea sentimentul că sunt urmăriți sau ascultați (persecuție manie) sau le raportează în mod greșit chiar detalii banale și le acordă o importanță deosebită (mania relației). De exemplu, poate apărea senzația că difuzorul de la radio sau televizor vorbește despre persoana în cauză, chiar dacă știrile sunt difuzate.

Cu toate acestea, sunt posibile și amăgiri legate de corp în care percepția propriului corp este perturbată. O altă iluzie binecunoscută este megalomania, în care cineva se percepe ca pe un „geniu neînțeles” sau „personalitate proeminentă”. Cu toate acestea, acest lucru nu are nimic de-a face cu o personalitate divizată, în care unul are diferite personalități divizate care pot prelua gândirea și actoria.

Tulburări ale ego-ului: Aici, persoanele afectate au dificultăți în a face distincția între „eu” și mediu. Au sentimentul că alții își pot citi gândurile (propagarea gândurilor), gândurile sunt furate de la ei cap (retragerea gândului) sau inserat (inspirația gândirii). De asemenea, sentimentul de a fi controlat de ceilalți, înstrăinarea de sine sau percepția modificată a mediului pot duce la halucinații și tulburări de percepție: halucinații pot apărea la toate cele cinci percepții senzoriale (auz, vedere, gust, miros, senzație).

Nu este neobișnuit să auzi voci sau să vezi fantome și fețe. creier nu este capabil să proceseze și să interpreteze impresiile senzoriale. Mai ales atunci când auzi voci, este important să te gândești dacă vocile vorbesc între ele sau cu persoana afectată.

În multe cazuri, vocile sunt poruncitoare sau insultante și pot încuraja, de asemenea, sinuciderea. În acest caz, este important să căutați ajutor profesional pentru a evita cedarea vocilor. Este dificil dacă vocile interzic persoanei afectate să vorbească despre faptul că vocile îl incită să se sinucidă.

tulburări de gândire formală: De obicei, aici se observă o încetinire a gândirii, salturi de gândire sau o rupere a gândurilor. Persoanele afectate vorbesc, de asemenea, de-a lungul subiectului actual (trecutul vorbitor), inventează cuvinte noi (neologisme) sau arată o lipsă de experiență în gândire, ceea ce duce la propoziții ilogice cu fragmente de propoziții confuze.

• Iluzii: Într-o amăgire, realitatea este percepută distorsionată și interpretată greșit.

  Chiar și cu argumente raționale, alte persoane nu se pot asigura că persoana în cauză își abandonează ideile. În timpul unei psihoze, oamenii au adesea sentimentul că sunt urmăriți sau ascultați (persecuție manie) sau le raportează în mod greșit chiar detalii banale și le acordă o importanță deosebită (mania relației). De exemplu, poate apărea senzația că difuzorul de la radio sau televizor vorbește despre persoana în cauză, chiar dacă știrile sunt difuzate.

  Cu toate acestea, sunt posibile și amăgiri legate de corp în care percepția propriului corp este perturbată. O altă iluzie binecunoscută este megalomania, în care cineva se percepe ca „geniu neînțeles” sau „personalitate proeminentă”. Cu toate acestea, acest lucru nu are nimic de-a face cu o personalitate divizată, unde aveți diferite personalități divizate care pot prelua gândirea și acționarea .

• I-interferență: Aici, persoanele afectate au dificultăți în a face distincția între „eu” și mediu. Au sentimentul că alții își pot citi gândurile (propagarea gândurilor), gândurile sunt furate de la ei cap (retragerea gândului) sau inserat (inspirația gândirii).

  De asemenea, poate apărea sentimentul de control extern, auto-înstrăinare sau schimbarea percepției asupra mediului

• Halucinații și tulburări de percepție: halucinații pot apărea la toate cele cinci percepții senzoriale (auz, vedere, gust, miros, senzație). Nu este neobișnuit să auzi voci sau să vezi fantome și fețe. creier nu este capabil să proceseze și să interpreteze impresiile senzoriale.

  Mai ales atunci când auzi voci, este important să te gândești dacă vocile vorbesc între ele sau cu persoana afectată. În multe cazuri, vocile sunt poruncitoare sau insultante și pot încuraja, de asemenea, sinuciderea. În acest caz, este important să căutați ajutor profesional pentru a evita cedarea vocilor.

  Este dificil dacă vocile interzic persoanei în cauză să vorbească despre faptul că vocile îl încurajează să se sinucidă.

• Tulburări de gândire formală: De obicei, aici se observă o încetinire a gândirii, salturi de gândire sau o rupere a gândurilor. Cei afectați vorbesc, de asemenea, de-a lungul subiectului actual (trecutul vorbitor), inventează cuvinte noi (neologisme) sau arată o lipsă de experiență în gândire, ceea ce duce la propoziții ilogice cu fragmente de propoziții confuze.

Se face distincție între simptome pozitive și simptome negative, deși termenii pot părea foarte înșelători. Simptomele pozitive sunt, de exemplu, iluzii sau halucinații care „extind” procesele de gândire și senzațiile dincolo de normal, adică sunt mai susceptibile de a fi suplimentare.

Simptomele negative au ca rezultat o reducere a acțiunilor normale și a proceselor de gândire. Exemple în acest sens pot fi retragerea socială, lipsa de forță, lipsa motivației sau lipsa de bucurie. Dar problemele cognitive, cum ar fi concentrarea și retentivitatea, pot fi, de asemenea, afectate.

Simptomele negative apar adesea înainte de momentul recunoscut ca debutul efectiv al bolii. Ele conduc, de asemenea, la o dizabilitate semnificativă a pacientului și nu trebuie subestimate! Persoanele cu psihoze suferă adesea în viața de zi cu zi de o varietate de deficiențe de percepție, gândire, vorbire și acțiune, așa-numitele tulburări de bază.

Tulburările de bază duc, de exemplu, la probleme de concentrare, de comunicare cu alte persoane, de luare a deciziilor. Chiar și activitățile zilnice foarte simple, de exemplu igiena personală, îmbrăcarea, pot deveni, prin urmare, o problemă pentru cei afectați. Pacienților le este greu să integreze situațiile și, de exemplu, emoțiile arătate de alte persoane în contextul general. Toate acestea fac ca pacienții să piardă în medie 10 puncte IQ (comparativ cu norma) din cauza bolii lor.