Prezentare scurta
- Simptome: inimă accelerată, puls neregulat, amețeli, dificultăți de respirație, dureri în piept, anxietate
- Terapie: controlul frecvenței sau ritmului medicamentului, ablația pe cateter a celulelor musculare ale inimii alterate anormal, anticoagularea pentru profilaxia accidentului vascular cerebral
- Cauze și factori de risc: Frecvent alte boli de inimă și boli fizice (de exemplu, boli ale tiroidei sau ale rinichilor), obezitate, consum de alcool, stres
- Cursul bolii: Fibrilația atrială nu pune viața în pericol, dar poate duce la complicații precum accidente vasculare cerebrale sau insuficiență cardiacă.
- Prognostic: Prognosticul depinde în principal de bolile de bază și de succesul tratamentului.
Ce este fibrilația atrială?
Fibrilația atrială este cea mai comună formă de aritmie cardiacă. De obicei afectează persoanele în vârstă. Până la 15% dintre persoanele de peste 70 de ani suferă de fibrilație atrială.
Acest lucru are ca rezultat un ritm cardiac neregulat (aritmie). Dacă activitatea inimii este complet neregulată și nu poate fi detectată nicio regularitate în ECG, este o aritmie absolută (aritmie absolută).
Datorită semnalelor electrice care circulă, atriile nu reușesc să se umple complet cu sânge. Prin urmare, cantitatea de sânge ejectată de inimă este redusă. Dacă inima este deja slăbită, pompează și mai puțin sânge. Tensiunea arterială scade.
Fibrilația atrială: Forme
Medicii disting între trei forme diferite de fibrilație atrială:
- Fibrilație atrială persistentă: bătăile inimii nu își găsesc singur drumul înapoi la ritmul obișnuit; fibrilația atrială se termină numai cu cardioversie.
- Fibrilație atrială permanentă: Fibrilația atrială cronică ar trebui sau nu poate fi restabilită la un ritm sinusal stabil.
Pe lângă cele trei forme de fibrilație atrială, experții medicali disting două tipuri:
- La tipul vagotonic, ritmul cardiac scade. Acest tip de flutter atrial apare de obicei noaptea sau în repaus.
- La tipul simpaticotonic, ritmul cardiac crește. Apare adesea dimineața sau în timpul zilei după stres sau efort fizic.
Fibrilație atrială valvulară și non-valvulară
Se caracterizează în primul rând printr-un risc crescut de formare a cheagurilor de sânge – în comparație cu alte forme de fibrilație atrială. Termenul de fibrilație atrială non-valvulară include toate celelalte forme independente de valva mitrală.
Fibrilație atrială sau flutter atrial?
O altă formă de aritmie provine, de asemenea, din atrii și este tratată în mod similar, dar are o cauză diferită. Citiți mai multe despre acest lucru în articolul Flutter atrial.
Fibrilația atrială este adesea asimptomatică. Aproximativ două treimi dintre cei afectați nu simt nimic sau doar o scădere ușoară a performanței de la o fibrilație atrială asemănătoare convulsiilor. La altele, simptomele sunt atât de pronunțate încât activitățile normale, zilnice, sunt afectate.
Simptomele tipice ale fibrilației atriale includ:
- Tahicardie, palpitații
- Puls neregulat
- Ameţeală
- Dificultăți de respirație
- Durere sau presiune toracică
- Anxietate
- Urinare frecventa
Când fibrilația atrială devine cronică, organismul se obișnuiește uneori cu aritmia, iar cei afectați nu mai prezintă simptome pronunțate.
Cum se tratează fibrilația atrială?
Dacă fibrilația atrială s-a dezvoltat din cauza unei alte afecțiuni, cum ar fi hipertiroidismul, este important să tratați mai întâi această afecțiune. În multe cazuri, aritmia se va îmbunătăți apoi de la sine.
Controlul frecvenței
În cele mai multe cazuri, bătăile inimii în fibrilația atrială sunt prea rapide. În funcție de cauza fibrilației atriale și a bolilor concomitente, diferiți agenți sunt utilizați pentru a reduce frecvența cardiacă, în special beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu (antagoniști de calciu) și digitalice. Ghidurile recomandă să țintiți o frecvență cardiacă în repaus mai mică de 80 de bătăi pe minut.
Controlul ritmului medicinal
De exemplu, se folosesc următoarele ingrediente active:
- Vernakalant (agent antiaritmic)
- Flecainidă (agent antiaritmic)
- Propafenonă (agent antiaritmic)
- Amiodarona (blocant al canalelor de potasiu)
În unele cazuri, o singură doză este suficientă pentru a readuce ritmul cardiac sub control. Dacă persoana afectată este instruită corespunzător, nu este întotdeauna necesară o vizită la medic: în acest caz, el sau ea poartă cu el medicamentul și îl ia atunci când apare un episod de fibrilație atrială.
Electrocardioversie
Uneori, fibrilația atrială este foarte persistentă și nu trece de la sine sau cu terapie medicamentoasă. Medicul încearcă apoi să normalizeze ritmul cardiac prin aplicarea de curenți electrici din exterior. Medicii numesc această măsură terapeutică electrocardioversiune.
Electrocardioversia funcționează într-un mod similar cu defibrilarea în timpul resuscitării. În timpul procedurii, pacientul este conectat la diferite dispozitive de monitorizare care controlează tensiunea arterială și aportul de oxigen. Sub anestezie scurtă, medicul direcționează electricitatea în inimă prin doi electrozi pentru o fracțiune de secundă. Inima revine adesea la ritmul normal ca urmare a șocului electric.
Ablația cateterului
Ablația cu cateter face posibilă vindecarea multor suferinzi de fibrilație atrială pe termen lung. În anumite circumstanțe, ghidurile actuale chiar recomandă luarea în considerare a ablației ca primă opțiune de tratament pentru controlul ritmului.
Implant de stimulator
Pacienții cu bătăi ale inimii prea lente au uneori nevoie de un stimulator cardiac. Acest lucru asigură o bătăi ale inimii mai rapide și stabile.
Protecție împotriva accidentului vascular cerebral
Dacă există un risc crescut de accident vascular cerebral, acesta poate fi redus prin administrarea de medicamente anticoagulante și anticoagulante. Pe lângă antagoniştii vitaminei K (de exemplu, warfarină şi fenprocumon), noile anticoagulante orale (NOAK) cu ingrediente active apixaban, dabigatran, edoxaban şi rivaroxaban se numără printre medicamentele disponibile.
Beneficiul unei astfel de terapii în comparație cu terapia medicamentoasă nu poate fi evaluat în mod concludent în prezent, deoarece sunt disponibile prea puține date de studiu până în prezent.
Preveniți recidivele
Sport cu fibrilație atrială
Mulți oameni cu boli de inimă se întreabă dacă ar trebui să continue să facă mișcare. De fapt, efectul de promovare a sănătății al sporturilor de anduranță moderată în aritmiile cardiace a fost dovedit științific. Mișcarea chiar reduce riscul de atacuri recurente de fibrilație atrială. Cu antrenamentul corect și reducerea greutății, frecvența episoadelor de fibrilație atrială poate fi redusă, uneori în mod semnificativ.
Începutul antrenamentului în fibrilație atrială
În plus, se recomandă ca pacienții cu fibrilație atrială să discute întotdeauna cu medicul curant doza adecvată de antrenament (intensitate și durată) înainte de a începe antrenamentul. El sau ea va determina capacitatea de performanță a pacientului folosind diverse teste și apoi va face o recomandare individuală pentru antrenament pe baza acesteia.
Ce sport pentru aritmia cardiacă?
Dacă o persoană își crește toleranța la efort cu mai mult de 50 de wați, ceea ce corespunde cu mersul mai repede, riscul de fibrilație atrială recurentă este redus cu mai mult de o treime pe o perioadă de cinci ani. Dacă pacientul pierde și câteva kilograme în plus, riscul de atacuri recurente de fibrilație atrială este redus cu până la trei sferturi. Sportul și pierderea în greutate au un efect comparabil cu medicamentele.
Următoarele sporturi de anduranță sunt bune pentru fibrilația atrială:
- Jogging
- Mers pe jos/Nordic Walking
- Canotaj
- Antrenament cu bicicleta sau ergometru
- Dans
Antrenamentul de forta previne caderile
Pe lângă antrenamentul de anduranță, pacienții cu inimă beneficiază de antrenament de forță cu doze mici. Acest lucru se datorează faptului că persoanele în vârstă, în special, sunt afectate de aritmii cardiace, cum ar fi fibrilația atrială. Antrenamentul de forță le oferă mai multă încredere în viața de zi cu zi și poate ajuta la prevenirea căderilor.
Următoarele exerciții sunt deosebit de blânde pentru picior:
- Întărirea adductorilor (flexorii): Așezați-vă drept pe un scaun cu mâinile între genunchi. Acum apăsați spre exterior cu mâinile. Picioarele lucrează împotriva mâinilor. Mentineti tensiunea cateva secunde si apoi relaxati-va complet.
Deoarece masa musculară consumă mai multă energie decât grăsimea, mușchii cresc rata metabolică bazală și ajută la pierderea în greutate. De aceea, pacienții cardiaci beneficiază de două ori de pe urma exercițiilor ușoare de forță: mușchii devin mai puternici, mersul devine mai sigur, iar depozitele de grăsime dispar mai repede.
Aceste sporturi nu sunt potrivite în fibrilația atrială
Alpinismul sau drumețiile montane sau alte sporturi cu risc acut de cădere nu sunt, de asemenea, potrivite pentru persoanele cu fibrilație atrială.
Pentru pacienții care iau anticoagulante pentru profilaxia accidentului vascular cerebral, sunt recomandate sporturi cu risc scăzut de accidentare. Leziunile provoacă sângerare internă sau externă, care este dificil de oprit de medicamentele luate.
Prin urmare, sporturile nepotrivite pentru aritmii cardiace, cum ar fi fibrilația atrială, sunt:
- Ciclism montan
- ski alpin
- Box
- karate
- Sporturi de contact complet (de exemplu handbal, fotbal, hochei pe gheață)
Autoajutorare pentru fibrilația atrială
Cel mai eficient autoajutor pentru fibrilația atrială este să luați în mod fiabil medicamentele prescrise, să participați la controale regulate la medicul dumneavoastră și să vă ajustați stilul de viață dacă este necesar. Deoarece stresul este un posibil declanșator al fibrilației atriale, este recomandabil să reduceți presiunea constantă a timpului și stresul mental ori de câte ori este posibil.
Remediile la domiciliu au limitele lor. Dacă simptomele persistă pe o perioadă mai lungă de timp, nu se îmbunătățesc sau chiar se agravează, trebuie să consultați întotdeauna un medic.
Cauză și factori de risc
Cu toate acestea, există unii factori de risc care favorizează fibrilația atrială. Astfel de factori de risc se regăsesc la aproximativ 85% dintre cei afectați. Pe lângă anumite medicamente care declanșează fibrilația atrială, multe boli cronice se numără printre acestea, cum ar fi:
- Hipertensiune arterială
- Boli de inimă (de exemplu, boală valvulară a inimii, insuficiență miocardică, boală coronariană)
- Operație de inimă
- Diabetul zaharat
- Boli tiroidiene
- Boli pulmonare
- Apnee de somn
- Boală de rinichi
- Consum semnificativ de alcool
- Obezitatea
- Stresul și alte tensiuni psihologice
Cercetătorii au descoperit că riscul de fibrilație atrială are și o componentă genetică.
Diagnostic și examinare
Specialistul în fibrilație atrială este cardiolog. În primul rând, medicul întreabă despre istoricul bolii. De importanță, de exemplu, este:
- Cât de des apar palpitațiile inimii și pentru cât timp
- Dacă anumiți factori, cum ar fi consumul de alcool sau un deficit de somn, declanșează palpitațiile
- Indiferent dacă persoana afectată suferă de boli de inimă sau de altă boală fizică
- Dacă apar alte plângeri în timpul ritmului cardiac
Aceasta este urmată de un examen fizic și de o verificare a pulsului și a tensiunii arteriale.
Electrocardiograma (ECG)
Cea mai importantă examinare pentru a diagnostica fibrilația atrială este electrocardiograma (ECG). Aici, medicul măsoară curenții electrici ale inimii prin intermediul electrozilor care sunt lipiți de piept.
Ecocardiografia
O examinare cu ultrasunete a inimii (ecocardiografie) poate fi utilizată pentru a examina structura acesteia și comportamentul de pompare. Mai ales dacă medicul a diagnosticat deja fibrilația atrială, este important să se caute cheaguri de sânge în inimă.
Valori de laborator
Pentru a identifica cauza fibrilației atriale, medicul poate efectua câteva analize de sânge. Acestea includ, de exemplu, determinarea:
- Săruri din sânge (electroliți), în special potasiu și magneziu
- Valorile tiroidei
- Valorile coagulării
- Parametrii de infecție (în anumite circumstanțe)
Trăiește cu fibrilație atrială
Fibrilația atrială poate fi tratată într-o varietate de moduri, dar este întotdeauna posibil ca fibrilația atrială să reapară chiar și după o terapie de succes. Recăderile sunt deosebit de frecvente la persoanele cu boli de inimă.
Prognosticul fibrilației atriale depinde în special de bolile cardiace concomitente. Dacă inima este deja slăbită, fibrilația atrială poate crește semnificativ mortalitatea și poate reduce speranța de viață. Cu toate acestea, nu există un răspuns general la cât de lungă este speranța de viață cu fibrilația atrială.
Deși nu este posibil să se prevină fibrilația atrială, este posibil să se prevină bolile care o provoacă. O dietă sănătoasă, exercițiile fizice regulate și evitarea stimulentelor reduc riscul de boală coronariană – principala cauză a fibrilației atriale.
Sexualitatea în fibrilația atrială?
În caz de îndoială, consultați un medic. Această persoană este capabilă să evalueze sau să verifice rezistența fizică.
