Diagnostic
În prim-planul diagnosticului bolii cu influenţa virusul este conversația medic-pacient în contextul istoricul medical a bolnavului. Este deosebit de important să se întrebe starea imună a pacientului, deoarece medicul poate evalua riscul individual al bolii. Astfel, persoanele cu un slăbit sistemului imunitar aveți un risc mult mai mare de complicații în cursul influenţa.
Simptomele, posibilele boli anterioare, alergiile, medicamentele și obiceiurile individuale de viață sunt, de asemenea, întrebat în timpul acestei consultații. Un alt pas important în diagnostic este examinare fizică. Mai ales dacă există suspiciunea unui influenţa virus, se folosește așa-numita auscultare a persoanei afectate.
În această procedură, medicul ascultă plămânii cu un stetoscop. Anumite zgomote, care apar în urma inhalării sau expirării, pot fi o indicație a bolii cu virus gripal pentru medicul curant. Palparea, adică palparea organelor abdominale, poate oferi, de asemenea, o indicație a situației pacientului. În acest fel, situația tractului gastro-intestinal în special poate fi evaluată.
Deoarece aceste teste confirmă suspiciunea unei boli cu virusul gripal, dar nu pot confirma 100%, se poate lua un frotiu al membranelor mucoase pentru a confirma prezența virusului. Un tampon de bumbac este luat din nazal sau oral membranei mucoase iar materialul este trimis la un laborator pentru diagnostic. În caz de gripă virus, ADN-ul virusului din probă va fi detectat și diagnosticul confirmat cu certitudine.
Alternativ, sânge a persoanei afectate poate fi folosit pentru a pune diagnosticul. Mai ales după 7 zile de la izbucnirea gripei, o cantitate suficientă de anticorpi poate fi detectat în sânge, care sunt specifice prezenței bolii și detectarea acestor anticorpi confirmă astfel boala. Un alt parametru care poate confirma suspiciunea de gripă virus este așa-numita sânge viteza de sedimentare (BSG sau BSR).
Această valoare indică cât timp trece până când componentele celulare ale sângelui s-au separat într-o mare măsură de componentele necelulare ale sângelui. Cu toate acestea, un rezultat pozitiv, adică atunci când această viteză este crescută, poate indica și prezența altor boli, motiv pentru care această metodă nu este foarte selectivă în dovedirea prezenței unei boli gripale. Mult mai bune și mai sensibile sunt o serie de teste rapide care, dacă sunt pozitive, pot detecta virusul gripal cu un grad ridicat de certitudine.
Aceste teste rapide sunt deosebit de populare atunci când diagnosticul bazat pe rezultatele de laborator ar dura prea mult timp pentru a începe o terapie. Principiul acestor teste se bazează pe o reacție anticorp-antigen. Este important să rețineți că efectuarea acestor teste nu este în prezent acoperită de lege sănătate firme de asigurari.
În funcție de profilul de risc, terapia persoanei bolnave se efectuează individual. Aceasta înseamnă că o persoană cu un slab sistemului imunitar ar trebui să li se recomande o terapie diferită de o persoană al cărei sistem imunitar este probabil suficient de puternic pentru a controla boala în sine. Deoarece în cel mai rău caz boala poate duce chiar la deces la persoanele imunodeprimate, este important să începeți terapia bolii devreme.
Persoanele care se încadrează în acest grup primesc o terapie antivirală, în timp ce persoanele cu o persoană competentă sistemului imunitar primiți așa-numita terapie simptomatică, care nu tratează cauza bolii, ci simptomele neplăcute asociate cu aceasta. Terapia antivirală: terapia antivirală combate direct viruși responsabil de gripă. În funcție de momentul în care începe terapia cu aceste medicamente, durata bolii poate fi redusă semnificativ prin utilizarea acestora.
Acest tratament este important la pacienții imunocompromiși, deoarece s-a demonstrat că inițierea timpurie a terapiei antivirale a redus semnificativ numărul complicațiilor periculoase la pacienții cu gripă viruși și un sistem imunitar slăbit. Există două medicamente diferite care pot fi luate în considerare pentru terapia antivirală la pacienții cu gripă viruși. Pe de o parte, există pe piață medicamente care inhibă o proteină membranară specifică care este importantă pentru supraviețuirea virusului, precum și așa-numiții inhibitori ai neuraminidazei mai frecvent folosiți.
Inhibitorii neuraminidazei, după cum sugerează și numele, inhibă așa-numita neuraminidază. Prin inhibarea acestei enzime, virusul nu se mai poate detașa de celula gazdă și răspândirea virusului în organism este astfel prevenită în mod eficient. Ambele medicamente disponibile previn răspândirea și reproducerea virusurilor, motiv pentru care sunt numite și antivirale.
„Uciderea” celulelor virusului, care sunt deja în organism, trebuie să fie făcută de propriul sistem imunitar. Cu toate acestea, dacă terapia este inițiată suficient de devreme, aceste medicamente oferă sprijin util sistemului imunitar și pot preveni situații periculoase pentru pacienții imunocompromiși. Cu toate acestea, experții nu consideră recomandabil să începeți terapia la 48 de ore după apariția primelor simptome, deoarece după aceasta când există prea mulți viruși activi în organism care nu pot fi uciși de medicamentele disponibile. Terapia simptomatică: terapia simptomatică este utilizată în principal pentru persoanele afectate care sunt afectate de boală, dar altfel nu prezintă nici o slăbire a sistemului imunitar.
Terapia simptomatică este menită să atenueze simptomele care însoțesc de obicei boala. Spre deosebire de terapia antivirală, terapia simptomatică include o serie de opțiuni medicamentoase diferite, care au un profil de efect diferit în funcție de simptome. De exemplu, analgezice precum ibuprofen or paracetamol poate fi dat pentru dureri de cap și dureri ale membrelor, care sunt, de asemenea, de primă importanță în tratamentul febră atacuri.
Cu toate acestea, doza de medicament care trebuie administrată trebuie discutată întotdeauna cu medicul care tratează pacientul, astfel încât să poată fi prevenită o supradoză. Este important să știm că medicamentele care conțin ingredientul activ acid acetilsalicilic, cum ar fi aspirină, nu trebuie administrat niciodată copiilor cu vârsta sub 12 ani. Motivul pentru aceasta este pericolul unei complicații periculoase, așa-numitul Sindromul Reye.
Un număr de medicamente sunt disponibile pentru tratamentul simptomelor care afectează tractul gastro-intestinal, care, de exemplu, pot trata greaţă or diaree simptomatic. În plus față de terapia medicamentoasă, este util să oferiți organismului suficiente lichide și suficientă odihnă pentru a combate boala. Alte opțiuni de terapie: Deși boala gripală este cauzată de viruși, în unele cazuri poate fi util să începeți tratamentul cu un antibiotic.
Deoarece sistemul imunitar este oarecum slăbit de lupta împotriva gripei, așa-numitele suprainfecții cu bacterii apar adesea, ceea ce poate face ca simptome de gripă chiar mai rău și agravează senzația de boală. Astfel, pe lângă regulat simptome de gripă, bronșită acută, dureri de gât bacteriene, pneumonie sau chiar meningita apar adesea. În tratamentul acestor infecții, un antibiotic poate ajuta propriul sistem imunitar al organismului și poate accelera vindecarea bolii și poate preveni apariția complicațiilor periculoase.
