Vindecare | Boala lui Sudeck

Vindecare

Cel mai important factor în tratamentul Boala lui Sudeck este o terapie multimodală precoce și adecvată etapei. Pentru o vindecare, recunoașterea acestui tablou clinic în cea mai timpurie etapă posibilă este deosebit de importantă. Cele mai mari șanse de vindecare există atunci când nu există leziuni ale nervilor.

În câteva cazuri, vindecarea completă a acestei boli are succes, dar de obicei numai în strânsă cooperare cu medici specializați și echipe de experți în acest domeniu. Este important ca medicii curatori să fie bine cunoscuți în terapia Boala lui Sudeck și, dacă este necesar, să lucreze într-un mod interdisciplinar. De aceea, echipele de experți sunt adesea formate din ortopedi, durere terapeuți, fizioterapeuți, terapeuți ocupaționali și psihoterapeuți.

Adesea un anumit durere simptomatologia persistă sau boala reapare la intervale neregulate. Pentru acești pacienți este foarte important să fie monitorizați îndeaproape de către echipele deja menționate de experți, pentru a le permite să aibă cel puțin un anumit control asupra reclamațiilor lor. De obicei, acest lucru are succes.

Doar un grup mic de pacienți este afectat permanent de această boală. În cele mai multe cazuri, simptomele dureroase ale durere rămân mult timp și extremitatea afectată suferă de limitări funcționale. Dar chiar dacă durerea nu poate fi tratată complet, este important ca cei afectați să caute și ajutor psihologic într-un stadiu incipient, deoarece durerea cronică poate duce adesea la simptome psihologice suplimentare. La rândul lor, acestea pot agrava și mai mult simptomele și pot conduce persoana afectată într-un cerc vicios. Prin urmare, are sens să începem psihoterapie or terapia comportamentală în plus față de terapia durerii pentru a putea combate sau chiar preveni problemele ulterioare într-un stadiu incipient și pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții în ansamblu.

Prognoză

88% (Maier C. 1996) fără simptome după confirmarea diagnosticului rapid și terapia multimodală (aplicarea temporală a diferitelor forme de terapie). Monoterapiile (terapia unică) au prezentat rezultate semnificativ mai slabe. Rata de recurență de 2% (recurență după vindecare), prin care în cca.

50% și partea opusă poate fi afectată! Remisiile spontane (dispariția bolii fără terapie) atunci când simptomele sunt pe deplin dezvoltate sunt rare. Un procent mic este rezistent (incapacitatea de a trata) la orice formă cunoscută de terapie.