Ce este urechea internă?
Urechea internă este un organ care combină două funcții: auzul și simțul echilibrului. Urechea internă este situată în piramida petroasă (parte a osului temporal) și este adiacentă peretelui cavității timpanice, de care este conectată prin fereastra ovală și rotundă. Aici se află organul real al auzului și organul echilibrului.
Organul echilibrului
Citiți tot ce trebuie să știți despre simțul echilibrului în articolul Organ of balance.
Urechea internă: structura
Piramida petroasă conține un sistem complex de cavități, labirintul osos (cohleea). Conține un lichid (numit perilimfă) care este similar ca compoziție cu lichidul cefalorahidian. Labirintul osos conține și labirintul membranos – tuburi delicate cu o membrană subțire ca o placă umplută cu endolimfă. Acesta este bogat în proteine și potasiu și are o compoziție similară cu fluidul celular.
Cohleea
Cohleea este un canal care se înfășoară de două ori și jumătate în jurul axei sale osoase (modiolus). Este împărțit în trei tuburi pe toată lungimea sa: în mijloc se află ductul cohlear (ductus cochlearis), umplut cu endolimfă. Sub aceasta se află scara timpanică (scala tympani) și deasupra acesteia scara vestibulară (scala vestibuli) – ambele umplute cu perilimfă.
Canalul cohlear și scara timpanică sunt separate unul de celălalt prin membrana bazilară, pe care se află organul propriu-zis al auzului – organul lui Corti, format din aproximativ 25,000 de celule senzoriale sau celule de păr.
Acesta este modul în care stimulul se deplasează de la urechea medie la nervul auditiv
Vibrațiile etrierului din urechea medie declanșează vibrații în membranele urechii interne, care se deplasează în valuri (undă călătoare) prin membrana bazilară spre vârful cohleei. Pentru fiecare frecvență, există un punct specific în cohlee în care unda care călătorește are cel mai înalt vârf.
Celulele de păr exterioare sunt îndoite cel mai puternic în zona undei de călătorie maxime, ceea ce creează potențiale de receptor care amplifică valul de călătorie. Aceasta este urmată de excitarea celulelor paroase interioare, care, la rândul său, duce la potențialele receptorului care declanșează eliberarea unui transmițător la nivelul celulelor părului interioare, care în cele din urmă excită nervul auditiv. Transmite informațiile primite către creier.
În cazul hipoacuziei senzorineurale (pierderea auzului senzorineural), semnalele sonore din urechea internă sunt percepute diferit deoarece frecvențele se pierd. Cauzele posibile includ anumite medicamente (cum ar fi anumite antibiotice), pierderea bruscă a auzului, boli ale urechii interne și infecții care se răspândesc la urechea internă (cum ar fi oreion, rujeolă, boala Lyme). Sunt posibile și cauze toxice.
Pierderea auzului este un debut brusc al pierderii auzului din urechea internă, cauzată de obicei de tulburări circulatorii.
Amețelile pot fi cauzate de boli ale sistemului vestibular din urechea internă.
Tinitusul (țiuit în urechi) poate apărea după o pierdere bruscă a auzului sau din cauza tulburărilor circulatorii și vasoconstricției.
Boala Meniere este o boală a urechii interne care este însoțită de amețeli de rotire, tinitus și pierderea auzului neurosenzorial.
Sunt posibile și tumori în zona urechii interne.
