Distorsiune: Descriere
O distorsiune (entorsă) este o leziune a ligamentelor (ligamentelor) sau a capsulei articulare. Este de obicei cauzată de răsucirea articulației. Ligamentele servesc la stabilizarea articulațiilor. Ele ghidează mișcarea și asigură că articulația se mișcă doar într-o anumită măsură.
Ligamentele sunt formate din fibre elastice de colagen. Cu toate acestea, dacă tracțiunea asupra fibrelor devine prea puternică, ligamentele devin supraîntinse și țesutul este deteriorat. Deoarece o entorsă rupe adesea și vasele de sânge mai mici din capsulă, la locul leziunii se formează umflături severe și vânătăi.
O entorsă este greu de distins de o entorsă sau ruptură de ligament. Medicul nu poate face un diagnostic precis pe baza simptomelor. Prin urmare, profesioniștii din domeniul medical definesc adesea termenul de entorsă oarecum mai larg și definesc entorsa ligamentară și ruptura ligamentară ca un subtip de entorsă.
- Gradul 1 (entorsă ușoară): supraîntindere a ligamentelor fără instabilitate sau deteriorare structurală a ligamentelor.
- Gradul 2 (distorsiune moderată = încordare ligamentară): supraîntindere severă sau ruptură parțială a unuia sau mai multor ligamente, de asemenea, fără instabilitate articulară
- Gradul 3 (distorsiune severă = ruptură ligamentară): Ruptura unuia sau mai multor ligamente cu instabilitate articulară
Entorsele gleznei sunt cele mai frecvente dintre toate leziunile ligamentare. Apare mai ales în sporturile în care mișcări foarte puternice se fac rapid și frecvent cu picioarele, deci de exemplu la fotbal sau chiar la schi. O entorsă poate apărea și în viața obișnuită de zi cu zi, de exemplu atunci când alergi pe scări prea repede sau când mergi pe teren accidentat. Se poate întâmpla rapid să vă răsuciți glezna și să faceți o entorsă.
Medicii împart entorsele gleznei în diferite subtipuri, în funcție de ce ligamente ale articulației sunt afectate. Trauma de supinație este cea mai frecventă dintre toate leziunile sportive. Experții medicali se referă la traumatismele de supinație ca fiind clasica „răsucire a gleznei” în care talpa piciorului se răstoarnă spre interior (spre celălalt picior). Ligamentul exterior este supraîntins în acest proces. În mod colocvial, leziunea este denumită „glezna întorsătă”.
Ca prim pas de tratament, trebuie să răciți imediat zona afectată și, de preferință, să o ridicați. Distorsiunile care apar în viața de zi cu zi trebuie, de asemenea, examinate de un medic (medic generalist, chirurg traumatologie sau ortoped). Severitatea unei entorse poate fi de obicei evaluată în mod fiabil doar de un medic, mai ales că severitatea leziunii nu se corelează neapărat cu severitatea durerii. Astfel, leziunile și mai severe pot provoca relativ puțină durere. O distorsiune netratată poate provoca daune ireparabile articulației.
Distorsiuni: simptome
O entorsă este de obicei foarte dureroasă. Persoanele rănite de obicei observă că au suferit o entorsă imediat în timpul sau după accidentare. Uneori, articulația afectată nu mai poate fi mișcată în mod corespunzător și se umflă grav după o perioadă scurtă de timp. Dacă vasele de sânge sunt rupte, la locul rănit se dezvoltă și o vânătaie (hematom).
Riscul de a se răsuci din nou crește considerabil. Deoarece articulația nu mai este limitată în gama sa de mișcare de ligamentele stabilizatoare și de capsula articulară, ea poate deveni nealiniată sub sarcină, ceea ce în timp duce la uzura prematură a articulației (artroză).
În cazul unei entorse cervicale, pe lângă durerea severă, apar și alte simptome. Acestea includ o senzație de rigiditate la gât, dureri de cap și amețeli. Severitatea simptomelor depinde de severitatea leziunii. O entorsă severă poate provoca, de asemenea, dificultăți la înghițire, tulburări de somn, tulburări de vedere și auz și senzații de furnicături la nivelul feței sau brațelor.
Aceste simptome apar atunci când nervii și vasele de sânge din zona gâtului pot fi zdrobite. În cazuri foarte severe, există simptome neurologice pronunțate, cum ar fi nesiguranța mersului sau tulburările de vorbire. Acestea apar atunci când vasele care alimentează creierul (Ae.vertebrales) au fost deteriorate de distorsiune, iar trunchiul cerebral și cerebelul nu primesc suficient sânge bogat în oxigen.
Distorsiuni: cauze și factori de risc
O distorsiune a articulației genunchiului apare atunci când genunchiul este răsucit brusc spre exterior, de exemplu. Distorsiunile sunt deosebit de frecvente în sporturile rapide precum fotbalul, handbalul, voleiul sau baschetul. Cu toate acestea, ele pot apărea și în viața de zi cu zi când mergi sau urcăm scările.
O entorsă la nivelul articulațiilor umărului, cotului sau degetelor este foarte rară. De asemenea, le puteți obține în timp ce faceți sport, cădeți sau vă mișcați stânjenit. O entorsă la umăr poate apărea și dacă ridicați grele neobișnuite.
Distorsiunea degetului mare este obișnuită atunci când schiați, de exemplu: când degetul mare este prins în bucla beței de schi în timpul căderii, ligamentul extern este supraîntins. În cele mai multe cazuri, se rupe. Se dezvoltă așa-numitul deget mare de schi.
O distorsiune a coloanei cervicale (C-coloana vertebrală) rezultă din leziuni cu bici, cum ar fi cele care apar în accidentele de circulație. Riscul unei distorsiuni a coloanei cervicale este deosebit de mare în cazul unei coliziuni din spate. Cu toate acestea, o distorsiune a coloanei cervicale poate apărea și în accidentele sportive și recreative.
Distorsiuni: examinări și diagnostic
Dacă aveți o distorsiune sau suspectați o altă leziune articulară, un chirurg ortoped sau traumatologie este persoana potrivită pentru a contacta. Dacă aveți dubii, puteți consulta și medicul de familie. În cazul unei distorsiuni ușoare, el poate atela articulația și vă poate oferi sfaturi despre ce să faceți în viitorul apropiat. În cazul unei distorsiuni severe, el vă va trimite la un specialist.
Descrierea simptomelor dumneavoastră actuale și a oricăror boli anterioare oferă medicului informații importante. În această discuție despre istoricul medical, ar trebui să raportați cât mai precis posibil cum a avut loc accidentul sau vătămarea. Pentru a obține mai multe indicii, medicul poate pune întrebări precum:
- Cand a aparut exact durerea?
- Ce ai făcut după accident?
- Ai răcit zona?
- V-ați rănit pe acest site înainte?
După anamneză are loc un examen fizic. În primul rând, medicul palpează cu atenție articulația afectată. Dacă apare o durere de presiune, acesta este primul semn al unei distorsiuni. Durerea de presiune este resimțită la locul leziunii și în imediata apropiere.
Examinarea distorsiunii OSG (articulația superioară a gleznei).
Medicul fixează piciorul inferior cu o mână și cu cealaltă mână încearcă să rotească ușor talpa piciorului spre interior și spre exterior. În mod normal, gama de mișcare este foarte limitată de ligamentele de pe ambele părți. Dacă există o leziune ligamentară pe o parte, talpa piciorului poate fi întoarsă excesiv în lateral (articulația gleznei crește).
O altă metodă de examinare a articulației gleznei este testul sertarului. În acest test, medicul fixează din nou piciorul inferior cu un braț în timp ce încearcă să împingă piciorul înainte (spre degetele de la picioare) și înapoi (spre călcâi). De asemenea, această mișcare este permisă în mod normal doar într-o măsură foarte limitată de structurile ligamentelor. Dacă piciorul poate fi mișcat excesiv de ușor către piciorul inferior, este probabil prezentă o distorsiune moderată (supraîntindere a ligamentului) sau o distorsiune severă (ruptură de ligament).
Examinare suplimentară: Distorsion OSG
De obicei, în urma examenului fizic, medicul examinează în continuare articulația rănită cu tehnici imagistice care arată amploarea leziunii. Cel mai frecvent, aceasta implică o examinare cu ultrasunete (sonografie) a regiunii vătămate. Acest lucru permite medicului să vadă dacă un ligament sau capsula articulară este ruptă sau supraîntinsă.
Pentru a exclude vătămări ale oaselor – în special în accidentele mai grave – se poate face și o radiografie.
Examinarea distorsiunii coloanei cervicale (coloana cervicală)
O distorsiune a coloanei cervicale este potențial foarte periculoasă, deoarece structuri importante precum măduva spinării, căile nervoase importante și vasele de sânge care alimentează creierul (arterele vertebrale/vertebrale) sunt situate în zona coloanei vertebrale cervicale. Înainte de începerea examenului fizic propriu-zis, tehnicile imagistice (CT, raze X, RMN) sunt de obicei utilizate imediat pentru a exclude leziuni grave.
Odată ce leziunile care pun viața în pericol, cum ar fi o fractură instabilă a coloanei cervicale, au fost excluse, examinarea fizică poate continua. Pe lângă verificarea intervalului de mișcare, un examen neurologic este deosebit de important în cazurile de suspectare a distorsiunii coloanei cervicale.
În primul rând, medicul verifică mobilitatea coloanei cervicale. Pentru a face acest lucru, pacientul trebuie să-și întoarcă capul într-o parte, să-l coboare pe piept și să-l întindă înapoi. Decisiv pentru diagnostic este dacă pacientul are durere în timpul acestui proces și cât de departe poate mișca capul în diferite direcții. Examenul neurologic depinde de ce plângeri exprimă pacientul.
În zona gâtului circulă numeroși nervi, care controlează în special mâinile și brațul și transmit stimuli senzoriali din aceste regiuni ale corpului către creier. Deteriorarea acestor nervi poate fi detectată prin examinări electroneurografice (de exemplu, măsurarea vitezei de conducere nervoasă, electromiograma etc.).
Distorsiune: Tratament
Tratamentul unei distorsiuni depinde de severitatea leziunii. Distorsiunile articulațiilor piciorului și piciorului sunt de obicei tratate conservator (nechirurgical). Intervenția chirurgicală este de obicei necesară doar dacă articulația este foarte instabilă din cauza leziunii sau dacă pacientul pune un stres suplimentar asupra articulațiilor din cauza solicitărilor personale sau profesionale (sportivi profesioniști, muncitori în construcții etc.).
În cazul unei distorsiuni a coloanei cervicale (distorsiunea coloanei cervicale), intervenția chirurgicală este, de asemenea, necesară doar pentru leziuni grave, de exemplu, o leziune osoasă a coloanei cervicale. În orice caz, persoanele afectate trebuie să efectueze măsuri de „prim ajutor” imediat după accident, pentru ca leziunea să se vindece cât mai bine. În cazul leziunilor coloanei cervicale, acest lucru trebuie făcut cu mare atenție.
Primul ajutor
P= Pauză: Opriți imediat activitatea sportivă. Asezati-va si evitati sa mai puneti greutate pe articulatie daca este posibil. Acest lucru se aplică chiar dacă durerea nu este atât de severă la început. Orice stres suplimentar poate deteriora și mai mult ligamentele și capsula, ceea ce face prognosticul mult mai rău.
E = Gheață: Răciți zona afectată timp de aproximativ 15 până la 20 de minute. Folosiți pachete de gheață sau comprese cu apă rece. Frigul face ca vasele de sânge să se contracte și să se scurgă mai puțin sânge. Nu așezați gheața direct pe piele sau pot apărea degerături; puneți niște țesături între ele.
C = Compresie: Dacă este posibil, ar trebui să aplicați un bandaj compresiv. Acest lucru stabilizează articulația, comprimă țesutul și astfel împiedică scăparea sângelui din vasele lezate. Un bandaj compresiv previne, de asemenea, o vânătaie mai mare și umflarea.
H= Elevate: Cel mai bine este să ridicați articulația afectată. Acest lucru facilitează curgerea sângelui de la articulație înapoi la inimă. Acest lucru reduce presiunea din vasele venoase din zona leziunii, astfel încât mai puțin sânge să scape din venele lezate.
Tratament de către medic
O entorsă este de obicei tratată conservator (nechirurgical). Aceasta înseamnă că nu mai trebuie pusă greutate pe articulație până când ligamentele nu s-au recuperat complet de la leziune. Pentru a vă asigura că nu mai puneți greutate pe articulație, se aplică un bandaj stabilizator („bandaj”) chiar și pentru entorsele ușoare.
În cazul unei entorse la gleznă sau genunchi, se recomandă folosirea cârjelor pentru antebraț („cârje”) în primele zile după accidentare. In cazul unei entorse la deget sau incheietura mainii este suficienta aplicarea unui bandaj stabilizator pentru imobilizarea articulatiilor. După perioada de odihnă, ar trebui să începeți exerciții ușoare de gimnastică pentru articulație sub îndrumarea medicului pentru a o obișnui încet cu mișcarea din nou.
Tratamentul distorsiunii OSG (articulația superioară a gleznei).
Distorsiunea articulației gleznei este de obicei tratată conservator. Pacientul trebuie să se ocupe de articulația gleznei și, în funcție de gravitatea leziunii, să nu pună greutate pe ea timp de câteva săptămâni. Pentru a asigura o ușurare permanentă, medicul aplică așa-numita orteză de gleznă. Acestea sunt două atele fixe care se află pe partea laterală a gleznei și sunt legate între ele printr-un bandaj ceva mai stabil. În primele zile, o cârjă poate fi de asemenea utilă.
Cu condiția ca ligamentele să nu fi fost rupte complet, ele pot fi de obicei suturate. Cu toate acestea, dacă părți ale aparatului ligamentar sau capsular s-au desprins complet, ligamentele pot fi luate din alte regiuni ale corpului pentru a reconstrui structurile de la locul leziunii.
Tratamentul distorsiunii coloanei cervicale
În cazul unei posibile distorsiuni a coloanei cervicale, trebuie să imobilizați capul și gâtul dacă este posibil și să consultați cât mai curând un medic. Nu încercați să „imobilizezi” gâtul în nicio circumstanță. Până când imagistica (radiografie, CT, RMN) nu a exclus o leziune gravă (în special la nivelul coloanei vertebrale osoase cervicale), nu mișcați gâtul dacă este posibil. Aplicarea „gâtului înțepenit” sau a aparatelor pentru gât ar trebui, de asemenea, efectuată numai de profesioniști calificați.
Tratamentul suplimentar depinde de severitatea leziunii. Pentru formele ușoare de distorsiune a coloanei cervicale, imobilizarea și administrarea de medicamente pentru durere timp de câteva zile sunt de obicei suficiente. Dacă leziunile gâtului sunt mai severe, poate fi necesară spitalizarea pentru monitorizare sau chiar intervenție chirurgicală.
Astăzi, gâtul este imobilizat doar pentru câteva zile. După aceea, medicul stabilește un program de exerciții ușor, care este crescut treptat până când coloana cervicală și structurile înconjurătoare sunt complet regenerate.
Distorsiune: cursul bolii și prognostic
Cu un tratament precoce, leziunile secundare și complicațiile pot fi adesea evitate. Dacă este lăsată netratată, o distorsiune poate avea complicații și efecte tardive semnificative. Întinderea excesivă sau structurile ligamentelor rupte destabiliza articulația. Acest lucru crește probabilitatea unor noi distorsiuni - articulația devine din ce în ce mai instabilă.
Pe măsură ce deteriorarea aparatului ligamentar progresează, la un moment dat se dezvoltă așa-numita „articulație floppy”, care cu greu poate suporta greutatea. O astfel de articulație slăbită se dezvoltă în special la sportivi. Adesea își pun din nou toată greutatea pe articulații imediat ce perioada de odihnă prescrisă de medic se termină.
De fapt, însă, sarcina ar trebui să fie inițial ușoară și să crească doar treptat. În plus, perioada de odihnă prescrisă de medic este doar o orientare aproximativă. Dacă articulația doare sub stres, ar trebui să continuați să o luați mai ușor.
Un alt pericol pe care îl prezintă o articulație instabilă este alinierea defectuoasă. Sub sarcină, cartilajul este uzat disproporționat și articulația se poate uza – se dezvoltă osteoartrita.
O entorsă ușoară fără leziuni însoțitoare și cu un tratament adecvat și prompt se vindecă de obicei fără complicații. Asigurați-vă că aveți grijă de articulație suficient de mult și nu începeți sportul imediat când durerea dispare. Numai după terapie adecvată și odihnă suficientă articulația va fi suficient de stabilă pentru a suporta din nou greutatea.
După o distorsiune ușoară, articulația se recuperează de obicei complet și este apoi la fel de stabilă ca o articulație nevătămată. După distorsiuni moderate sau severe, poate rămâne o anumită instabilitate. Pentru a evita distorsiunile suplimentare, ar trebui să purtați bandaje în timpul sportului în viitor.
