Terapie
O modalitate de a reduce transpirația este utilizarea clorurilor de aluminiu, dintre care unele sunt conținute în deodorante vândute în farmacii. Aplicate local, de exemplu în regiunea axilei, pot fi foarte eficiente ca protecție împotriva umezelii enervante (atunci când sunt utilizate în mod regulat). În caz contrar, transpirațiile „clasice” (așa cum este descris aici în acest articol) nu sunt tratate medical (chirurgical), deoarece reprezintă o protecție necesară și o reacție vitală a corpului.
Există diverse proceduri chirurgicale, minim invazive, pentru eliminarea permanentă a transpirației, ca în cazul tabloului clinic al hiperhidrozei, iată câteva exemple. Procedeul utilizat acum cu succes de administrare a toxinei botulinice (Botox®) în zona corespunzătoare (de ex. Axile). Acesta se injectează sub piele cu o seringă sub formă lichidă.
Sunt necesare mai multe tratamente, dar după câteva aplicații, zona tratată este complet lipsită de transpirație. Această metodă de tratament oferă protecție timp de aproximativ șase luni până când trebuie repetată. Aspirarea glandele sudoripare, de exemplu în axilă, este, de asemenea, posibil.
În acest scop, se face o mică incizie în piele prin care glandele sudoripare poate fi aspirat cu canule speciale. Efectul este imediat vizibil. O soluție permanentă pentru a nu transpira cap, mâini, axile și picioare este un fel de ciupire a fibrelor nervoase simpatice din apropierea măduva spinării. Aici, o clemă este „tăiată” pe tracturile nervoase care previn transmiterea impulsurilor (bloc nervos simpatic).
Durata și prognosticul
De obicei, transpirația apare acut și dispare după câteva minute. Dacă apar mai frecvent și durează o perioadă mai lungă de timp, nu mai este un focar sudoristic clasic. Transpirația frecventă și persistentă trebuie clarificată de un medic.
Acesta poate fi tabloul clinic al hiperhidrozei (transpirații frecvente, excesive). Dacă focarele sudoripare sunt de origine psihologică, psihoterapie poate ajuta. Focare de transpirație localizate pe mâini sau cap sunt destul de rare, cu excepția cazului în care glandele sudoripare în zona în cauză sunt hiperactive.
În acest caz, însă, nu mai este un simptom al transpirației, ci tabloul clinic al hiperhidrozei palmaris (palmelor) sau al hiperhidrozei faciale (cap/față). Acestea descriu transpirația excesivă, regulată a mâinilor și a zonei capului. Consumul suplimentar de stimulente care induc transpirația, cum ar fi băuturile cu cofeină, poate contribui în continuare la o stimulare permanentă a glandelor sudoripare.
Cu toate acestea, unele persoane afectate, de asemenea, literalmente „transpira pe frunte” atunci când se află într-o situație care provoacă anxietate sau stres. De ce izbucnirea transpirației la aceste persoane afectate este localizată exact pe palmele mâinilor, frunte sau tâmple și nu, de exemplu, în axilă nu poate fi explicată din punct de vedere medical. O posibilă explicație este că persoanele afectate au o densitate mai mare sau o sensibilitate mai mare a glandelor sudoripare în anumite părți ale corpului.
