Prezentare scurta
- Terapie: Terapie cognitiv-comportamentală cu exerciții de confruntare, uneori susținute de medicamente.
- Simptome: acte recurente de control, cum ar fi verificarea obiectelor (de exemplu, aragaz, uși) combinate cu anxietate și tensiune interioară; suferinzii știu că comportamentul lor este irațional
- Cauze: Interacțiunea factorilor biologici (genetici) și a influențelor mediului (cum ar fi copilăria traumatizantă, creșterea nefavorabilă)
- Diagnostic: Preluarea istoricului medical cu ajutorul chestionarelor speciale
- Prognostic: Prognostic bun dacă este tratat devreme de un terapeut instruit
Ce este o constrângere de control?
Compulsia de control este o formă foarte comună de tulburare obsesiv-compulsivă. Suferinții petrec adesea multe ore din zi verificând aragazul, robinetele și ușile. Pe termen lung, ritualurile care consumă timp îi împiedică să participe la viață și să-și îndeplinească sarcinile de zi cu zi. Prin urmare, o constrângere pronunțată de a verifica provoacă suferințe considerabile.
Această formă de tulburare obsesiv-compulsivă se referă la controlul obiectelor. Comportamentul obsesiv-compulsiv care se referă la controlul asupra altor persoane indică mai mult o tulburare de personalitate. În tulburarea de personalitate disocială, de exemplu, bolnavii au puțină empatie pentru ceilalți și uneori îi manipulează pe cei din jur.
A nu mai ieși din casă, a nu găti pe aragaz sau a nu aprinde lumânări sunt strategii de evitare care mențin sau chiar agravează constrângerea de control. Prin urmare, în terapie, tocmai astfel de strategii sunt descoperite și lucrate. Psihoterapia în combinație cu medicamente, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), ajută la acest proces.
Dintre metodele psihoterapeutice, terapia cognitiv-comportamentală cu exerciții de confruntare s-a dovedit deosebit de eficientă. Aici, suferinzii învață să-și înfrunte temerile. În cazul constrângerii de control, de exemplu, aceasta înseamnă a părăsi casa fără a verifica ușa de mai multe ori.
În cursul terapiei, cu ajutorul terapeutului, bolnavii învață să se limiteze la un nivel normal de control, adică să aibă încredere în ei înșiși. Acest lucru se datorează faptului că oamenii cu compulsii de control se îndoiesc întotdeauna de ei înșiși. Deși tocmai au încuiat ușa, în clipa următoare nu sunt siguri dacă este încuiată bine. În terapie, cei afectați practică să nu cedeze nevoii de a controla. În timp, ei devin din ce în ce mai siguri, iar anxietatea dispare.
Cum se manifestă o constrângere de a controla?
Oamenii în cauză se tem că din vina lor se va produce un dezastru teribil. Pentru a preveni acest dezastru, ei verifică blatul aragazului din nou și din nou, de exemplu. Ei își spun adesea cu voce tare: „Soba este oprită”. Dar nu sunt niciodată destul de siguri. De îndată ce se îndepărtează de aragaz, reapar gânduri de frică și trebuie să verifice din nou aragazul.
Au o experiență similară cu robinetele, lămpile și ușile. Ieșirea din casă devine astfel un chin. Când ies pe ușă după multe mișcări și îndepărtează și scot cheia, mai apasă mânerul ușii de câteva ori pentru a se asigura că ușa este cu adevărat încuiată. Unii trebuie să se întoarcă de mai multe ori și să verifice totul din nou, alții nu vor să-și părăsească deloc apartamentul pentru că temerile sunt prea puternice.
O frică obișnuită față de cei care suferă de constrângeri de control este, de asemenea, să alerge pe cineva fără să-și dea seama. Prin urmare, ei merg pe aceeași cale iar și iar pentru a se asigura că nimeni nu a fost rănit de ei.
Persoanele cu compulsii de control știu că comportamentul lor este irațional, dar nu pot să-l schimbe. Actele de control sunt adesea repetate până la epuizare completă.
Care sunt cauzele și factorii de risc?
Cu toate acestea, acest lucru în sine nu este suficient pentru a dezvolta de fapt o constrângere de a controla. Trebuie implicați și alți factori, cum ar fi experiențele traumatice din copilărie sau un stil parental nefavorabil. O anxietate generală joacă un rol important: persoanele anxioase tind să ia foarte în serios gândurile amenințătoare. Ei vor să împiedice gândurile să devină realitate cu orice preț.
Detalii despre cauzele, diagnosticul și tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive precum tulburarea de control compulsiv găsiți în articolul Tulburare obsesiv-compulsive. Acolo puteți citi și mai multe despre autoajutorarea pentru tulburarea obsesiv-compulsivă. În grupurile de autoajutorare, de exemplu, membrii grupului împărtășesc experiențe și sfaturi pentru implementarea schimbărilor de comportament planificate.
Ce teste și diagnostice sunt disponibile?
O compulsie de control este o formă specială de tulburare obsesiv-compulsivă. Un terapeut folosește chestionare speciale pentru a determina dacă acesta este cazul. Diagnosticul este un prim pas important pe calea de a controla boala și de a face față din nou vieții de zi cu zi.
